„Autorităţile sunt în alertă!” Pentru ce? A nins doar ceva mai mult de câteva ore. Nu în perdele grele care să acopere pământul cu straturi de peste jumătate de metru de zăpadă. Poate, pe vârfurile montane. Este plină iarnă şi este firesc să ningă, să fie polei şi să fie oarece probleme în viteza de deplasare a autovehiculelor. Dar…
Primele considerente doresc să le fac referindu-mă la cele două zone montane principale din judeţ. Muntele Mic şi Muntele Semenic. Cu bune şi cu rele. La ora la care scriu aceste rânduri, drumul spre Muntele Mic este deschis. Desigur că se circulă în condiţii de iarnă, care presupun lanţuri, cauciucuri adecvate. Telescaunul însă, care te-ar scuti de emoţia câtorva kilometri parcurşi cu emoţii, nu funcţionează. Este prea vechi, prea scump etc. Stau şi mă gândesc, a dracului fierotanie, cum se opune ea strategiei de dezvoltare a turismului cărăşean. Autobuze, microbuze, hai domnule să fim serioşi!
Pe Semenic, nici vorbă să ajungi. Dacă, mai cu chiu cu vai, ajungi la Prislop, până în staţiune, nicio şansă. Viscolul se alătură telescaunului de la Borlova şi rade cuvintele frumoase de pe proiectele Caraşului alpin. Pentru a vedea că nu sunt lipsit de bună credinţă, declar că ştiu din proprie experienţă că nu te poţi pune cu viscolul în acea porţiune. Am păţit-o în urmă cu ceva ani. Însă, aud drumari vorbind de parapeţi antiviscol. Oare nu se pot monta de la ieşirea din pădure până după eoliene, exact porţiunea ce cade pradă vitregiei zăpezii? Întreb şi eu dar nu accept să mi se spună că se fură peste vară sau că n-au niciun rost. Dacă nu putem ajunge pe Semenic, dăm o fugă până la Gărâna şi ne gândim să trecem înspre Slatina Timiş, pe drumul declarat de la proiect până la recepţie drept tronsonul ce va atrage mulţime de turişti mai de la estul judeţului, dată fiind scurtarea kilometrilor ce ar fi trebuit să fie parcurşi de cetăţenii ce vor să ajungă pe Semenic venind de pe DN6, dinspre Orşova. Aici intervine deja factorul X. Adică, investeşti milioane de euro, pentru un drum ce pe timp de iarnă (pentru siguranţă) este închis. Scopul declarat al investiţiei, repet, o mai rapidă cale de a ajunge pe Semenic! Îmi cer scuze, nu vreau să par tâmpit dar, vara numai urşii şi culegătorii de afine se rătăcesc pe acolo!
Şi-acum, cireaşa de pe tort. În privinţa deszăpezirilor. Se ştie că pentru sezonul de iarnă, contractele de gen se fac între firmele de specialitate şi direcţia aia a Consiliului judeţean al cărei director este pentru câteva sezoane la mititica. Atât de catolici s-au făcut partenerii abonaţi, încât doar o firmă s-a prezentat la licitaţia de atribuire a contractelor. Şi aia, cu un tractoraş în buzunar.
Despre ce se întâmplă în oraşe, vedeţi cu ochii dumneavoastră. Siberia. Îmi permit o scurtă concluzie. Trăim în 2014, mai puţin, în 2015. Nu cred că nu există soluţii mai performante decât sarea şi nisipul. Ştiţi replica? Nu sunt bani! Dar unde sunt banii din taxe şi impozite, unde sunt banii ce ar fi trebuit să vină în unele cazuri din promisele investiţii? Cum sunt puse în practică minunatele proiecte de dezvoltare locală? Petre Ispirescu ar fi invidios pe spusele majorităţii celor ce colorează administraţiile locale ale judeţului.