Răspunsul de băşcălie ar fi, pentru că nu suntem afară. Încercând să fim serioşi, aş enumera câteva posibile răspunsuri. Unul ar fi că, de 25 de ani, municipiul Reşiţa, prin aleşii săi, consilieri locali şi primari, nu au fost capabili să achieseze la începutul democraţiei, la regulile economice ale acestui sistem. Ca urmare, Reşiţa a devenit un teritoriu administrativ interzis întreprinzătorilor privaţi. Cei ce începuseră afaceri în acele vremuri timpurii, localnicii, îşi aduc aminte, cu siguranţă, de cerbicia cu care erau alungaţi de pe primele trepte ale primăriei. Cei de pe alte meleaguri, au venit, au văzut şi au plecat înspre locuri mai prietenoase.
Trecute fiind acele vremuri, au venit cei de dreapta la conducere. Ăştia s-au arătat deschişi întreprinzătorilor însă, şi-au încurcat urechile în terenuri, patrimonii, comisioane, licitaţii şi alte chestii scârboase ce-au dus la cheltuirea a milioane de euro pe aşa-zise parcuri industriale, adevărate fete Morgana, numai bune pentru adormit vigilenţa cârcotaşilor ce voiau altceva. Acel altceva, în mintea naivilor era dezvoltarea municipiului pe principii corecte administrative şi economice. Atât primii, cât şi ceilalţi, nu au pus în dezbatere publică un plan de dezvoltare economică, socială, administrativă a Reşiţei. Abureli, abureli, abureli. Pesediste, liberale, pedeliste, pediste, uneperiste, peremiste, pepedediste, ţărăniste etc.
Acum, că am terminat cu partea politică, aproximativ ca să spun, trecem la cetăţeni. Orice iniţiativă administrativă se loveşte de un grad suburban de educaţie, civilizaţie şi civism. Să mă explic. Primăria cheamă la consultare publică toţi cetăţenii, pentru decizii ce se vor luate în interesul comunităţii. Cele mai recente, tramvaiul şi funicularul. Cetăţenii şi-au pus coada pe spate şi au aşteptat sau aşteaptă. Haideţi domnilor cetăţeni ai municipiului în care trăim să luăm parte la decizii! Cel puţin la datul cu părerea, cum ar spune cei pesimişti, dar opiniile noastre vor fi consemnate undeva şi, pe cale de consecinţă am putea protesta dacă am fost traşi pe sfoară. Mai departe. Mai oamenii primăriei, mai firmele private, încearcă pe sărăcia asta generalizată, să pună o floare, o bancă, un aranjament stradal mai de Doamne ajută! Cetăţenii municipiului, că doar n-or năvăli noaptea recalcitranţi din alte localităţi, distrug, vandalizează tot, hai să zicem aproape tot, din ce se face. Exemple? Staţia de autobuz Radio Reşiţa, pomii proaspăt plantaţi în diverse locaţii ale municipiului, tot ceea ce înseamnă mobilier stradal ce conţine fier (fer) etc. Nu mai vorbesc de curăţenia din faţa blocului, a caselor, şanţurile colmatate din faţa imobilelor, de cojile de banane aruncate peste umăr sau în spaţiul verde, ţigări, ambalaje, rahat de câini de casă sau maidanezi şi enumeraţia poate continua.
Am putea spune că scorul administraţie (politică) versus cetăţean este unu la unu. Aici nu mai pot fi atât de ferm în a face doi la unu pentru unul dintre ei, deoarece nu îmi este clar cine cui îi face agenda. Cetăţeanul politicianului sau politicianul cetăţeanului? Drept e că noi îi alegem, iar ei aleg ca după patru ani să nu-i mai alegem. Aş încheia cu întrebarea unui bun prieten: ”Dan, ce mai dau oamenii de astăzi societăţii, că la a cere, văd că-s tot cu mâinile pe sus”.
Sursa foto: panoramio.com