Societatea civilă. Ce înseamnă oare aceasta? Un protest cu flori în faţa Prefecturii? Un refuz de a participa la deflorările de panglici din spaţiul concitadin? Dar, este oare, rolul societăţii civile de a fi contra? Ce este de fapt societatea civilă? O adunătură de cetăţeni ce sunt contra regimului? O adunătură de alţi cetăţeni ce sunt mult mai contra? Poate cineva crede că această societate civilă este doar acel semnal de atenţie faţă de actele administrative ale aleşilor?
Întrebări, retorice poate, dar totuşi, întrebări. Dacă o luăm sistematic, orice acţiune derulată în localitatea mea, trebuie să mă reprezinte. Adică, eu, Ion de la numărul X al localităţii, trebuie să fiu de acord cu ea. Asta, dacă nu cumva, alţi cetăţeni conlocuitori cu mine, majoritari, nu au o altă părere. Decizia majorităţii! Şi stau şi mă întreb. Oare, din toată Europa asta, şurubul făcut la Reşiţa, de ce este mai ieftin decât cel făcut la Koln? De ce oare, castravetele cules de la Zorlencior este neatractiv pentru lanţurile de magazine din ţară? Etc……
Revin la societatea civilă. Am sărbătorit ieri Unirea Principatelor. Unii vor spune că trebuia să ne oprim aici. Nu sunt în măsură să spun dacă era mai bine sau mai rău. Acum, suntem România. Cu bune, cu rele, trebuie să ne asumăm acest statut. Suntem români, în graniţele noastre. Pentru că am plecat de la societatea civilă, avem nişte graniţe, avem o istorie, ce facem cu ele? Radem tot pentru a fi membri de nădejde ai nenumăratelor alianţe? Ne ştergem trecutul pentru a fi promotori ai noii ordini mondiale? Putem să strigăm din tot sufletul că încă suntem români? Oare când vor începe aşa numitele societăţi civile să redea mândria acestei naţii de a fi român? Toţi, atât din exterior cât şi din interior, vin şi înjură naţia română. Ba că e o naţie de hoţi, ba că e o naţie care nu ştie ce vrea, ba că e o naţie de oameni ce aşteaptă la colţ micile fărădelegi.
Domnilor, naţia română nu a cerşit, nu s-a învoit şi nu s-a erijat în cuceritori. Am rămas mereu, primitori, gazde bune şi bucuroşi de oaspeţi. Din păcate, după cum merg treburile acum, ne vom dori să vină cineva care să ducă neamul ăsta undeva de unde se va face vizibil sufletul neamului românesc.
Surse foto: tribune.com.pk