Ca de obicei (deși am fi dorit să nu avem parte de această obișnuință), totul începe cu una sau mai multe bubuituri. Apoi, țipete, panică, îmbulzeală, confuzie. Oameni loviți de schije, sfărâmături, diverse fragmente care zboară prin aer cu viteze uriașe, împinse de forța deflagrației. În epicentrul exploziei, oameni morți instantaneu. Apoi, comunicate scurte, laconice, pe Twitter, din partea autorităților. Urmează și primele imagini de amator, acele produse ale ”citizen journalism”, de care se tot vorbește în ultimii ani. Fotografii, filmulețe, unele greu de suportat pentru realitatea îngrozitoare. Apoi, televiziunile, care acoperă și ele evenimentul, folosindu-se mai întâi tot de imaginile celor de la fața locului. Aseară, târziu, a venit rândul Manchester-ului să treacă prin asemenea evenimente sângeroase. 19 morți și peste 50 de răniți, la concertul unei interprete adulate mai ales de tineri: Ariana Grande, pe Manchester Arena. De aceea, din nefericire, cu siguranță că multe dintre victime sunt din rândul tinerilor.
La ora la care scriem aceste rânduri, atentatul ( numit în continuare incident terorist) nu a fost revendicat dar nici nu mai contează. Se pare că pe Twitter cineva postase cu patru zile înainte mesaje de amenințare, pomenind orașul Manchester. Important e mesajul sângeros transmis de cei care vor să semene teroarea. Incidentul vine la exact două luni de când, pe 22 martie, un cetăţean britanic convertit la islam, Khalid Masood, a ucis cinci persoane după ce a intrat cu maşina în mulţime şi a înjunghiat mortal un poliţist, după care a fost doborât în apropiere de Parlament.
Sunt, din păcate, multiplele fațete ale noului tip de război urban. Noua realitate, dominată de conflictele armate din țările profund destabilizate, conflicte la care participă și Marea Britanie, amestecată cu afluxurile de refugiați și cu problemele interne ale UE, din care Anglia încă face parte, transformă acest spațiu, odinioară aseptic, într-unul cu mari probleme.
