Globalizarea nu este doar un concept care are o motivație economică, ci aduce cu sine, în mod neașteptat și oarecum dificil de înțeles, o ideologie. Sunt greu de perceput motivele pentru care interesul economic trebuie obligatoriu însoțit de o manipulare a percepției și gândirii umane asupra realității către direcții bine definite. Ar fi fost de așteptat ca să fie suficientă construirea unei dependențe de consum, ceea ce s-a și întâmplat de altfel, orice alte eforturi de schimbare a raportării la existența umană părând cel puțin bizare și fără o finalitate clară. Ceea ce este evident și ușor de înțeles, însă, reprezintă faptul că globalizarea, ca fenomen în plină desfășurare, are o puternică dimensiune ideologică, dincolo de aspectul pur economic.
Conceptul de globalizare își are originile încă din perioada antică, când forța militară a fost utilizată pentru construirea unor imperii care aveau ca prim scop beneficiile economice. Dacă conflictul armat s-a dovedit falimentar și contraproductiv, coloniile constituite cu forța fiind focare continue de violență, epoca modernă a început să dezvolte o altă formă mult mai subtilă de „imperiu”, corporatismul multinațional. Prin promovarea bunăstării materiale pentru care omul creează instinctiv dependență, supunerea, controlul și exploatarea au devenit fenomene facile prin însăși faptul că voința umană nici măcar nu le mai percepe ca atare. Modificarea percepției pentru ceea ce era considerat mai demult o sursă a suferinței, diminuând și disimulând efectul negativ sub imposibila de stâpânit plăcere de a consuma, a condus la înregimentarea majorității la un proiect global de exploatare pozitivă care a căpătat conturul corporatismului.
Ceea ce vinde mereu globalismul ca idee infailibilă este o iluzorie bunăstare infinită pe care mesianic o promite celor care îmbrățișează fenomenul social. Sloganurile prin care se inoculează percepția „corectă” asupra nou conceputei societăți mondiale conțin cuvinte precum: democrație, libertate, diversitate, toleranță, egalitate, nediscriminare, drepturi, minoritate. Termenii care împiedică dezvoltarea fenomenului încep să fie considerați nocivi și se fac eforturi pentru punera lor la index sau pervertirea lor: naționalism, tradiție, istorie, religie, identitate, viață personală, majoritate. Devierea sensurilor, pozitivă sau negativă, în direcția ideologică dorită se face folosindu-se tot arsenalul propagandistic posibil dar, mai ales, se mizează pe spaimele colective subconștiente, extrem de proprii naturii umane, care sunt exploatate la maximum.
Astfel, democrația nu se mai referă principial la impunerea voinței unei majorități asupra unor eventuale excentrice și periculoase minorități, ci, apelându-se la teama că s-ar putea oricând ca oricine să se afle inclus, la un moment dat, într-o minoritate, la dreptul democratic de a valoriza superior nevoile și aspirațiile bine definite ale unei minorități în detrimentul majorității care este atât de solubilă în definirea clară a nevoilor. Libertatea nu mai reprezintă un cadru general care asigură manifestarea personală neîngrădită, în limitele unei coerențe sociale rezultată din promovarea nevoilor comune majoritare, ci dreptul personal de a te manifesta pregnant oricum dorești neafectat de faptul că lezezi un mod de viață îmbrățișat de o majoritate socială considerată confuză. Toleranța nu mai este privintă ca o acceptare fără stridențe a naturii umane și a preocupărilor benigne, ci o forțare lipsită de limite a acceptării oricăror forme de manifestare umană, sănătoase sau maladive, în numele diversității și a naturalismului anarhic. Știința este un instrument care a început să fie utilizat cu predilecție și unidirecțional pentru justificarea infailibilă și legitimarea drept manifestări naturale ale firii umane a tuturor comportamentelor și predispozițiilor care au fost considerate nefirești sau maladive în tot decursul istoriei omenirii de până acum. Efortul imens care se depune pentru a normaliza nefirescul este demn de o cauză mai bună și de neînțeles la prima vedere.
Termenii care au început să fie puși la index de legislația multor țări se referă la opțiuni de organizare socială și de desfășurare a vieții cotidiene care nu mai pot fi acceptate de globalismul progresist civilizatoriu. Naționalismul lezează profund noua ideologie pentru că induce atașamentul față de valori care nu au nicio eficiență economică globalistă. Naționalismul împiedică cultura de corporație multinațională să se dezvolte. Cel care este atașat prin toată ființa lui de un clar definit contur etnic, nu poate fi eficient și productiv când interesele economice ale unei corporații implică beneficii pentru o altă regiune decât cea de care aparține nativ angajatul globalist. O multinațională are un sediu originar unde patronii au tot interesul să capitalizeze câștigul obținut în diverse colțuri ale lumii. Beneficiul local este iluzoriu pentru că partea masivă a câștigurilor obținute pe seama angajaților exploatați pozitiv și a vânzărilor este direcționată aproape integral către locul de origine al corporației multinaționale. Paradoxal, multinaționalele au pretenția de la statele unde își desfășoară activitatea să le cofinanțeze investițiile din bugetele naționale.
Tradiția este iarăși unul din conceptele care complică dezvoltarea economiei globaliste. Multitudinea sărbătorilor tradiționale, a obiceiurilor, a „prejudecăților” izvorâte dintr-o tradiție etno-religioasă împiedică implicarea și fidelizarea totală a angajatului sau a clientului față de valorile și interesele unei corporații. Un angajat atașat de o altă tradiție decât cea oficială a companiei, va dori zile libere de sărbătorile naționale și cele religioase, va medita valoric raportat la principiile dictate de tradițiile etno-religioase atunci când va avea de rezolvat o sarcină. Tocmai de aceea se face un efort imens în interiorul unor astfel de companii multinaționale pentru construirea de tradiții proprii. Angajatului i se cere să fie dedicat trup și suflet companiei, inclusiv în timpul liber. Se organizează mereu team-building-uri, se sărbătoresc realizările companiei, se inventează tradiții. Fiecare companie își glorifică propria tradiție, a ei însăși și a produselor pe care le generează.
Religia este poate cel mai mare dușman al ideologiei globaliste. Asta pentru că fiecare religie dezvoltă în conștiința unui om un sistem moral inexorabil față de care fiecare adept manifestă un atașament de neclintit. Iar consumatorul nu mai poate fi atras și fidelizat prin nicio modalitate, dacă el este convins de religie că trebuie să-și ducă viața în cumpătare, dorindu-și foarte puțin din cele materiale, preocupat în cea mai mare măsură de viața lui interioară, spirituală? Ca să poată fi eliminat acest atașament periculos, nu există o altă cale decât condamnarea religiei ca fiind expresia desăvâșită a fanatismului, obscurantismului și a intoleranței. Discreditarea cu orice preț a credinței religioase, scoaterea ei din orice context social, este o construcție a ideologiei progresist-globaliste care jinduiește a o înlocui. În realitate, promotorii ideologiei globalist-progresiste visează să impună și să inoculeze propria lor viziune la dimensiunea la care influențează încă religia. Copiind aproape identic sistemul de manifestare al religiilor, promotorii ideologiei progresiste corporatiste își inventează propriile tradiții, propriile sărbători, propriile ritualuri, propriile dogme, propriul sistem moral, făcând toate eforturile să-și convertească angajații și clienții în fanatici și supuși voluntar, adepți necondiționați ai valorilor corporatiste.
Și nu în ultimul rând, și poate neașteptat, un atac de mare forță se duce împotriva familiei așa cum a fost ea percepută în tot decursul istoriei de până acum. E oarecum tulburător să te gândești cu ce anume ar putea deranja familia considerată tradițională, alcătuită din bărbat, femeie și copil, interesele globaliste. Dar este evident pentru toată lumea că se manifestă deja generalizat un atac furibund, denigrator, împotriva familiei considerată tradițională. Familia tradițională, în ea însăși, a dezvoltat niște valori proprii și un atașament care nu este convenabil. Angajatul care este atașat de familie în varianta tradițională va pune întotdeauna mai presus de orice valorile și nevoile, tradițiile și fericirea propriei familii. Ceea ce nu este productiv. Un angajat, care are mereu probleme de rezolvat și nevoi în care este dependent de alții din afara companiei, este unul care tinde permanent să fie ineficient. Pentru că o corporație multinațională nu se mulțumește doar cu munca detașată desfășurată în timpul uni program fix de lucru, ci oamenii care o conduc știu că e nevoie de dedicație totală pentru a obține cea mai bună calitate și cea mai mare producție posibilă, deci cele mai mari beneficii. Susținând libertatea de a alege genul sexual dincolo de cel natural și constituirea unor „familii” cu persoane de același sex și militând pentru impunera acceptării lor în zona normalității, mai ales pe cale legală, ideologii globaliști doresc crearea unui atașament profund pentru valorile lor și pentru demersul interesat pe care îl fac. Multitudinea de organizații care militează asiduu pentru crearea unei noi normalități, deși lipsită de argumente istorice, invocând agresiv toleranța și drepturile omului, sunt finanțate fățiș sau idirect de promotorii noii ideologii progresist-globaliste, care în majoritatea lor sunt magnați corporatiști.
Sigur, pare greu de crezut că aceasta este realitatea pe care o trăim, dar afluxul de informații despre reconturarea ideologică a lumii vine ca un argument greu de contestat. Poate fi greu de crezut și faptul că globalismul corporatist a căpătat o asemenea putere. Pare un scenariu desprins din elucubrațiile unui adept al teoriilor conspiraționiste. Este tot mai evident, însă, că există o influență aproape totală pe care globalismul corporatist o are asupra politicului. Partidele politice și viața politică în general din oricare țară a lumii sunt influențate profund de interesele corporațiilor multinaționale. La fel și mass-media care a devenit instrument propagandistic. Legislația este modificată tot în funcție de interesele pe care le au multinaționalele. Să luăm ca exemplu bancile. Sunt instituții economice corporatiste multinaționale care au determinat pretutindeni o legislație care să le acorde favoruri maxime. O bancă nu va fi în pierdere și nu va accepta să fie în pierdere orice tip de contract va încheia. Legal.
Poate cea mai mare surpriză o poate oferi studierea originii ideologiei globalist-progresist-corporatiste. Senzația de ceva cunoscut, de reînviere a unui mod de a gândi pe care l-am experimentat și care ne-a influențat viața, mai ales nouă, în țările fost comuniste, nu e falsă. Paradoxal, poate, pentru unii, noua ideologie care vine ca un tăvălug peste lumea civilizată își are rădăcinile în marxism și a stat la baza conceptuală a comunismului. Un adept al neomarxismului progresist nu te va gratula niciodată cu acuzația gravă de „comunist”, dar nu va evita niciodată să îți taxeze intoleranța față de noua ideologie ca fiind nazistă. Asta pentru că nazismul poate fi trecut în categoria extremismelor, de altfel sunt o mulțime de documentare la nivel internațional care înfierează nazismul și ororile lui, dar foarte puține, aproape inexistente, documentare care să condamne ororile comunismului, dar comunismul are din ce în ce mai mulți simpatizanți nedeclarați care îl protejază și îi reînvie ideologia. Tot paradoxal, ideologia neomarxistă a prins puternic la aproape tot spectrul politic care se considera tradițional de dreapta, naționalist, tradiționalist și creștin. Afilierea liberalismului politic (popularii europeni, liberalii, democrații americani) la ideologia neomarxistă, progresist-globalistă, este șocantă și greu de înțeles.
Scopul final pentru care are loc toată această desfășurare de forțe este remodelarea principiilor care guvernează gândirea și manifestarea omului modern. E o radicală și în forță făurire a „omului nou”, care trebuie să accepte o ștergere a memoriei colective și resetarea ei de la zero. Toleranța este principiul ideologic forte care va trebui să impună cu orice preț schimbarea de mentalitate colectivă. Cu cât mai mult se va impune toleranța cu atât mai mult, ca efect, ea va deveni mai intolerantă.
Sursa foto: huffpost.com