Actuala criză economică în care ne aflăm reprezintă, pentru România doar o prelungire exagerată a crizei perpetue în care se află din 1989 încoace.
Din cele 44.575 grupuri de întreprinderi existente în economia națională și identificate pentru anul 2013 de statistica oficială, doar 12% erau rezidente sau controlate din interior, în timp de 88% erau grupuri de întreprinderi multinaționale controlate din străinătate. ”Scorul” de 5.308 la 39.267 în favoarea capitalului străin ne dă măsura în care economia națională mai este și ”românească”, scrie cursdeguvernare.ro. Grupurile de întreprinderi din România sunt concentrate în comerț și sectorul auto-moto (unde reprezintă 31% din numărul de întreprinderi), construcții (13%) și industria prelucrătoare (11%).
Germania, Olanda și Austria formează podiumul topului subgrupurilor de întreprinderi multinaționale care operează în România.
Contribuția acestor clustere de întreprinderi controlate din străinătate la dezvoltarea economică și la creșterea nivelului de trai este esențială. Pe de altă parte se poate pune problema cui îi folosește, unde ajung în final rezultatele activității economice și cine decide direcțiile de dezvoltare ale economiei românești. Toate acestea cu implicațiile aferente în domeniul social.
Dincolo de cosmeticele aruncate peste cifrele statistice, economia României arată ca după un război! Criza economică din 1929-1933 a dus la scăderea producţiei economice mondiale cu 25%. În România, producţia economică a scăzut sub 50% după 1989, cu toate acestea nici o analiză nu o numeşte CATASTROFICĂ! România a abandonat economia în uraganul pieţelor internaţionale liberale care, aşa cum spune Buzan: “… încearcă să recreeze acel coşmar al subordonării totale a valorilor sociale de către valorile pieţei”! Şi, cel puţin în România, a reuşit deplin! Avem de-a face cu UN CAZ UNIC ÎN ISTORIE, când, din punctul de vedere al analizei de securitate, O ÎNTREAGĂ CLASĂ POLITICĂ SE ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA PROPRIEI SALE ECONOMII! Exact invers faţă de ceea ce ar fi trebuit să facă! Societăţile în care proiectul modernizării a eşuat devin surse de riscuri la nivel regional.
Dilentantismul şi impostura au invadat întreaga viaţă publică, de la Deconcentrate, la Parlament, Preşedinţie, instituţii de forţă. Din fericire, cunoscând destul de mulţi români patrioţi, ştiu că marile acte de subminare economică a resurselor de subzistenţă a naţiunii sunt cuantificate şi documentate. Din nefericire, DECIDENTUL POLITIC este DUŞMANUL NAŢIUNII! Numai caracteristicile transpartinice şi transnaţionale ale vinovaţiilor fac ca dosarele să fie blocate. “O mînă spală pe alta şi amândouă obrazul”, mi-a spus cândva, dezamăgitor de sincer, un lider marcant al PNŢCD! Această situaţie absolut incredibilă, îmi aminteşte de umorul afghan, ceva asemănător povestirilor cu Nastratin Hogea, mai cunoscute pe la noi, şi de plimbarea lui Nassredin (!) cu calul mort! Dacă România este CALUL MORT, avem câteva sfaturi utile de a ieşi cu el la plimbare:
– CUMPĂRĂ UN BICI MAI PUTERNIC – dacă nici criza, nici imbecilitatea, nici corupţia, nici FMI, nu seamănă cu “biciul lui Dumnezeu”, e clar că românii au nevoie de un par pe spinare;
– SCHIMBAREA JOKEULUI – asta părea cel mai greu în perioada Băsescu, că nu se lăsa nici împuşcat, iar explicaţia sondajelor favorabile sunau cam aşa: “nu a făcut el nimic bine, dar măcar a întors totul cu curul în sus, de nu le mai pune nici dracu la loc!”;
– SCĂDEREA STANDARDULUI – şi aşteptărilor, astfel încât să poată include şi caii morţi; – RECLASIFICAREA CALULUI – de la mort la “viu-depreciat”, care sună mai bine electoral (amintiţi-vă de Boc şi veţi înţelege esenţa!);
– ANGAJAREA UNUI CONSULTATNT EXTERN – care să ne spună cum se plimbă mai bine un cal mort, ceea ce şi face FMI-stul cu pantofii găuriţi;
– POMPAREA DE FONDURI PENTRU FORMARE PROFESIONALĂ – cu scopul de a creşte performanţele profesionale ale calului mort, ceva de genul “reformei” educaţiei, sau a programelor de reconversie profesională care au crescut şomajul;
sau, în ultimul rând
– SCHIMBAŢI NUMELE CALULUI MORT şi păstraţi-l de echitaţie – adică un fel de regionalizare care schimbă doar denumiri şi interese, dar nu şi oameni sau concepte!
Amuzante aceste sfaturi afghane pentru România, dar războiul împotriva ţării, purtat de 25 de ani, este o ameninţare perpetuă ce nu poate fi contracarat din cauza unor mari vulnerabilităţi induse sistemului politic, economic şi social de:
– guvernarea bazată pe minciună, corupţie şi trădare;
– promovarea sistematică a incompetenţei la nivel instituţional;
– absenţa unei clase politice responsabile şi imună la tentanţiile asociate puterii;
– lipsa clasei economice autohtone cu conştiinţă naţională;
– lipsa orizonturilor strategice în relaţiile internaţionale şi incompetenţa în gestionarea relaţiilor cu vecinii, fără excepţie, foşti ori actuali revizionişti;
– înstrăinarea în condiţii mai mult decât dubioase a resurselor strategice vitale pentru prezervarea existenţei, independenţei şi suveranităţii naţionale;
– nevalorificarea extraordinarelor resurse ale solului şi subsolului ţării.
Prima urgenţă ar fi ca în România să nu rămînă parcelă de teren agricol care să nu producă!
Din păcate, ca în bancul acela cu calul fără dinţi adus la târg pentru a fi făcut de ruşine, România este, astăzi, o mârţoagă, scoasă la plimbare în Centru, în dangăt de clopote de la nenumăratele biserici îngrămădite în loc de ateliere de potcovit. O mârţoagă proastă şi fudulă, incapabilă să gândească în viitor. Dacă acum, îmbătată de sondajele roz-bombon se mai simte în putere, peste câţiva ani, nu va mai fi decît o epavă scofâlcită, arsă şi trecută, incapabilă să mai impresioneze pe cineva. Să bem o bere pentru asta!
