Precedentul articol al confratelui Daniel Botgros m-a pus pe gânduri. Textul vorbeşte de teroare şi de ajungerea la rezultate remarcabile în absenţa unor măsuri fireşti. Încerc să demonstrez că nu e nimic nou sub soare!
“Doctrina şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor”, apărută în urmă cu cîţiva ani, la editura Vellant, este una dintre cărţile esenţiale ale prezentului care confirmă, cu date, o altă faţă a lucrurilor decât cea prezentată de corul mediatic autohton: schimbarea paradigmei economice, despre care vorbesc de ceva vreme încoace. Se întâmplă de ani buni, în România, sub denumirea de “reformă”. Populaţia o percepe ca pe un “dezastru”, şi pe bună dreptate! Turbulenţele politice permit guvernelor şi corporaţiilor să profite de şocul în care se află populaţia şi să implementeze politici avantajoase pentru marile corporaţii. Criza devine astfel, locul de intersecţie al super-profiturilor cu mega-dezastrele.
Dictaturile din America Latină, din anii 70-80, regimul lui Boris Eltin în Rusia… toate au adus profituri de mii de miliarde de dolari! “Naomi Klein, autoarea “Doctrinei Şocului”, analizează intervenţia Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale în economiile unor ţări din America de Sud, sau Europa Centrală şi de Est – de unde ideea de bază a creării sau amplificării unor şocuri artificiale, pentru a aduce în prim plan nevoia absolută a unei intervenţii externe, urmate de o catastrofă umană fără precedent”, scrie Indymedia.org, despre această carte care îţi schimbă, efectiv, percepţia despre lume şi viaţă! Un exemplu care, pe mine, m-a marcat profund: în anii 50, americanii conştientizează că America Latină, profund marcată de jaful colonialismului, alunecă spre comunism, iar Casa Albă cere MĂSURI URGENTE. Fundaţia Ford, implicată direct în afaceri în Chile şi Argentina, finanţează studii economice la Universitatea din Chicago pentru tineri “de perspectivă”. Programul de burse durează 20 de ani! Urmează apoi o serie neîntreruptă de acţiuni de instruire, subvenţionare şi sprijinire directă a unor puciuri militare şi mişcări contrarevoluţionare vizând schimbarea regimurilor ostile intereselor corporaţiilor americane, începând din Chile, Brazilia, Argentina (unde compania Ford ajunge să participe direct la represiunea în care au fost făcuţi “dispăruţi” aproximativ 30.000 de oameni, transformându-şi chiar una dintre halele de producţie într-un centru de detenţie şi tortură), continuând cu restul ţărilor aparţinînd Conului de sud şi ajungând apoi pînă în Europa de Est. Bursierii au ajuns să conducă economiile acestor ţări, prin programe de guvernare “la pachet” denumite “Cărămida”, trecute prin asumarea răspunderii guvernamentale prin parlamente total siderate de măsurile economice propuse! Vă sună cunoscut? MOdelul se repetă!
Desigur, prin prisma eşecului aspiraţiilor noastre, cu toţii am observat şi condamnat prezenţa din ce în ce mai scăzută, la vot, a românilor. Motivul? Greaţa de politic, faptul că aceleaşi figuri triste se tot perindă la putere, de 20 de ani, după un algoritm al “ schimbării “, în fapt, o nesimţită rotaţie a lor la guvernare! Iar omul simplu o duce din ce în ce mai rău, în timp ce ei, o duc din ce în ce mai bine. Cum s-a format aceasta plagă a naţiunii, care ne tot conduce? Prin acelaşi mecanism descris de autoarea canadiană: acum 20 de ani, Fundaţia Soros şi derivatele sale, au început să ofere burse de studiu pentru tinerii români “cu potenţial”, pe care, firesc, îi regăsim în prim-planul societăţii civile, mass-media sau politică. Spre deosebire de Bush – adeptul intervenţiilor militare – Soros a militat, a finanţat şi a organizat, prin fundaţiile sale, “schimbările unor regimuri autoritare sau nedemocratice” din Est, pe cale paşnică, “fără violenţă”. Este metoda mişcărilor din ’89 – cu excepţia României – . Metodele lui Soros de “destabilizare paşnică” a unor societăţi pot fi comentate mai ales ca magnatul finanţează şi în România o vastă reţea de organizaţii “open society”. Faptul a fost remarcat şi de George Bush jr. care a declarat că cest “pol mondial de putere” urmăreşte răsturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum şi controlul total asupra societăţilor, prin influenţa fundaţiilor sale. Iată cîteva nume: Alin Teodorescu, sociolog, Ilona Mihăieş, Alexandru Lăzescu, fostul preşedinte al slugarnicei TVR, Andrei Marga, Andrei Pleşu, Brânduşa Armanca, H-R Patapievici, Iolanda Stăniloiu, Renate Weber, Ionuţ Popescu, Cristian Pârvulescu, Marius Oprea, Sabina Fati, Horatiu Pepine, Mircea Toma, Alina Mungiu, Monica Macovei, Adrian Cioroianu, Teodor Baconschi şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Mihai Răzvan Ungureanu. Apartanenţa sa (ca lider) la organizaţiile lui Soros din România, a făcut să fie chemat ca ministru de externe al României, în decembrie 2004, apoi ca director al Serviciului de Informaţii Externe în decembrie 2007, pentru ca în cele din urmă să fie desemnat premier de către Traian Băsescu, o decizie oarecum aşteptată şi prevăzută de anumite centre de putere mai mult sau mai puţin oculte.
România a fost adusă în prag de colaps şi suntem datori pe viaţă finanţelor internaţionale. Aceasta a fost politica de stat DELIBERATĂ a regimului Băsescu, plata pentru aducerea la putere, cu forţa, în bătălia cu Adrian Năstase. Vă mai amintiţi cum striga la microfon, cu venele unflate, la gât, că Adrian Năstase a furat alegerile? Vă amintiţi că ameninţa că dacă nu va fi desemnat cîştigător, Bucureştiul se va transforma într-un nou Kiew? Sute de milioane de dolari erau pregătite, în buzunarele ONG-urile afiliate Soros, să scoată lumea în stradă! A venit vremea scadenţei. Din cauza acestui trădător, milioane de români au plecat din ţară, pentru a-şi putea ajuta copiii, părinţii şi rudele bolnave!
În zilele de 1-5 decembrie 2009 tineri străini, aduşi la studii gratuite în România, au ieşit în stradă, împreună cu GDS, au facut acţiuni de protest în toate oraşele mari din România pentru susţinerea lui Băsescu. George Sörös este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la schimbările politice din Ukraina, Georgia şi instaurarea Regimului Băsescu în România! Pentru această reuşită, Soros şi-a “făcut mîna” cu sârbii de la OTPOR care l-au îndepărtat de la putere pe Slobodan Miloşevici, care au instruit, ulterior, activişti din toate ţările revoluţiilor portocalii! Şi „Mişcarea din 6 aprilie“, vârful de lance al revoluţiei egiptene, a fost pregătită de OTPOR. Centrul pentru Acţiuni şi Strategii Non-violente Aplicate (CANVAS), cu sediul la Belgrad, este fundaţia unde lucrează mulţi veterani ai OTPOR. CANVAS este finanţat, printre alţii, de fundaţia Freedom House a lui George Soros şi de Institutul Internaţional Republican, care are sediul în biroul lui John McCain, fostul candidat la preşedinţia SUA, din 2008. Despre CANVAS, presa internaţională a scris că s-a implicat în majoritatea „revoluţiilor colorate” din fostul spaţiu sovietic, de la „Revoluţia trandafirilor” din Georgia, în 2003, la cea „Portocalie” din Ukraina, în 2004, şi pînă la cea a „Lalelelor” din Kîrkîzstan, în 2005.
“Organizaţiile Non-Guvernamentale” (ONG) au apărut la începutul anilor ’80, prin “privatizarea” unor activităţi specifice CIA. Fondatorul lui “National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG binecunoscut – spunea: “Facem o mulţime de lucruri, pe care acum 25 de ani le făcea CIA.” Ideea a fost foarte bună. Prin “privatizarea” unor activităţi CIA, SUA impiedicau astfel adversarii să o critice pentru “amestec în treburi interne”. Aşa au apărut “Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), “National Democratic Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), “Open Society Institute” (patronata şi finanţată de George Soros). Metodele lui Soros sunt dezvăluite în “Washington Post” din 22 septembrie 1991! Ceea ce ridică, cel puţin, o problemă de “incompatibilitate”! În afară de bursele oferite unor oameni care au devenit, ulterior, consilieri prezidenţiali, miniştri, europarlamentari sau şefi de servicii secrete externe (ce stupid!), în România, Soros s-a mai ocupat şi de elaborarea şi tipărirea manualelor şcolare alternative, care au bulversat învăţămîntul de azi! În acest moment, presa internaţională vorbeşte despre prezenţa miliardarului Soros între acţionarii companiei Gold Corporation.
În aceste condiţii, despre care INTERES NAŢIONAL vorbim? Să mai înţelegi ceva? Şoc total!
Sursa foto: www.slicker.ro