Încă nu s-a aşezat praful pe ruinele lăsate în urmă de partidul conservator din Marea Britanie cu ocazia proaspetelor alegeri generale. Victoria uluitoare a lui David Cameron et co. a spălat pe jos cu toate predicţiile, cu toate sondajele, cu toate opiniile, chiar şi cu exit poll-urile, obţinând o total nesperată majoritate parlamentară, cu toate că se anunţa o cursă cap la cap între aceştia şi laburiştii lui Ed Miliband. Ar fi multe de discutat pe marginea acestor surprinzătoare alegeri.
În primul rând, se confirmă încă o dată faptul că sondajele pre-alegeri sunt mai mult o armă politică de propagandă decât o practică ştiinţifică fără cusur. Analişti convinşti de greutatea propriilor argumente vorbeau de o bătălie deosebit de strânsă între partidele de tradiţie din Marea Britanie, însă rezultatul i-a şocat până şi pe câştigători. Explicaţia poate sta şi în fenomenul de “conservator timid”, alegători incognito de dreapta ce ies la iveală în mare taină în ziua alegerilor. Argument subţire şi incomplet, acest fenomen putând fi cuantificat în predicţiile respective.
Alegerile au implicaţii şi semnificaţii ce, natural, depăşesc graniţele Regatului. Alegerile din 7 mai au servit şi ca barometru pentru valul de xenofobie şi atitudini anti-imigraţioniste exploatate cu multă abilitate de către UKIP. Cum s-a descurcat partidul infamului Nigel Farage? Bine ca număr de voturi, dar totuşi slab ca reprezentare în Parlament, câştigând doar un scaun în Camera Comunelor. Oarecum în acelaşi registru, de mare interes este şi victoria istorică a Partidului Naţional Scoţian (SNP), formaţiunea obţinând 56 din cele 59 de locuri oferite Scoţiei. Există, aşadar, şanse mari ca referendumul privind independenţa Scoţiei să fie reluat în curând, de această dată cu şanse mari de reuşită.
Nimic neobişnuit până aici, surprizele apar când ne referim la conservatori şi laburişti. Victoria de proporţii a conservatorilor este şocantă. David Cameron a reuşit să guverneze călduţ, fără gafe de proporţii şi, pe foaie, având creştere economică demnă de luat în seamă. Disparităţile sociale sunt, însă, adresate disfuncţional şi clişeistic de către cabinetul Cameron. Va urma un val de reduceri de cheltuieli bugetare, precum şi o posibilă privatizare a sistemului de sănătate, poate cel mai performant din lume. Cifrele sunt elocvente, sub Cameron bogații devin şi mai bogaţi, săracii în cel mai fericit caz rămân la fel de săraci. Filosofia austerităţii va rămâne în picioare, ba chiar va primi noi salve de veneraţie în următorii 5 ani.
Eşecul senzaţional al laburiştilor este şi mai şocant. Formaţiunea pare că nu a ştiut ce vrea şi cui se adresează cu ocazia acestor alegeri. Laburiştii nu au ştiut să atragă electori de la centru, precum a reuşit Tony Blair în mod strălucit în trecut, dar nici nu au ştiut să profite de popularitatea corpusculelor stângiste aşa-zis radicale din Grecia sau Spania. O stângă, deci, “cuminte”, extrem de pro business, dar care nu a mers, totuşi, până la hotarul dreptei. Filosofia austerităţii are o sumedenie de prozeliţi şi în tabăra laburistă, aceştia însă caută doar o mică îndulcire a acesteia.
Pe lângă ideologia confuză, multe voci susţin că Ed Miliband, liderul partidului, este direct răspunzător pentru eşescul usturător, acesta neavând anvergura de a fi prim ministru. Un tip ciudat, fără prestanţă, necarismatic, aşa este portretizat Miliband. Astfel ajungem şi la lucruri cu adevărat serioase. Mă refer la campania de denigrare deosebit de fetidă purtată de către tabloidele de dreapta asupra liderului laburist. De o sălbăticie ce face ca tabloidele noastre să pară jurnale academice, atacurile sistematice au pictat în mintea maselor un Ed Miliband nătâng, dubios. Un veritabil ratat.
De notorietate este o imagine cu Ed Miliband mâncând într-un mod nu foarte estetic un sandviş cu şuncă. Realizată în 2014, aceasta a fost scoasă de la naftalină şi ajunsă pe pagina principală a unui tabloid celebru exact cu o zi înaintea alegerilor. Mesajul era şi el pe măsură: nu-l lăsaţi pe Miliband să facă din Marea Britanie ce a făcut din acel sandviş! Ştim cât de importantă este percepţia maselor, mult mai importantă decât analize politice riguroase, nimeni nu are timp de aşa ceva. Doar în epoca noastră post-modernă un sandviş e pe picior de egalitate cu dezbateri politice şi chestiuni economice şi sociale. Propaganda imperiului media cârmuit de către Rupert Murdoch a funcţionat din plin. David Cameron nu a câştigat datorită sandvişului, însă cu siguranţă câteva locuri din Parlamentul britanic miros a şuncă.
Sursa foto: mrbreakfast.com