Cred că una dintre expresiile care a stat pe buzele şi în conştiinţele tuturor celor care au participat, duminică, 10 mai, la Palatul Elisabeta, la eleganta sărbătoare a Regalităţii, a fost „special”. De fiecare dată, orice „atingere”, orice „interferenţă” cu reprezentanţii Casei Regale din România are ceva special. E greu de explicat acest sentiment, mai ales românilor care au trăit (şi am trăit) ani buni de comunism, de grobianismul şi prostul gust ridicate la rang de virtuţi de un regim care a distrus ţara şi conştiinţa publică. E greu să-ţi explici şi personal acel sentiment special de care ai parte la astfel de evenimente. Sărbătoarea de la Palatul Elisabeta, la care au luat parte aproximativ 6.000 de oameni, a însemnat conectarea cu acea „carne” esenţială a societăţii, care o duce, practic, înainte. Invitaţiile Casei Regale (adresate personal fiecăruia chemat să ia parte la eveniment) au vizat, anul acesta, mai mult oameni obişnuiţi, din toată ţara, intelectuali, actori, jurnalişti, oameni de spirit şi nu politicieni sau persoane cu diverse funcţii. S-au aflat acolo, însă, personalităţi din lumea monarhiei, diplomaţi, ataşaţi militari străini. Imnul Regal, apariţia la balconul palatului a Alteţelor Lor, Principesa Margareta, Prinţul Radu, Prinţul Nicolae, concertele fanfarelor militare româneşti şi italiene, porumbeii eliberaţi cu această ocazie, mitingul aerian de deasupra Palatului, dar mai ales plimbarea reprezentanţilor Casei Regale prin grădina Palatului, au fost momente greu de uitat. Parada toaletelor doamnelor, ţinutelor domnilor, zămbetele Alteţelor Lor, strângerile de mână, fotografiile, au constituit, cu toatele momente speciale, pe care cu siguranţă că cei care au fost invitaţi la sărbătoare le vor memora pentru multă vreme.
Deşi România are în prezent un regim republican, trebuie să recunoaştem că majoritatea celor din clasa politică s-au purtat cu deferenţă, în ultimii ani, faţă de membrii Casei Regale şi s-au străduit să creeze condiţii de manifestare, cel puţin la nivel reprezentativ. Sigur, am putea spune că pentru politicienii români relaţiile bune cu reprezentanţii Monarhiei, cu familia regală, sunt un plus de imagine. Capital politic, în sensul că „iată ce deschişi suntem noi!”. Chiar şi aşa, e bine că România se dovedeşte a fi open mind, măcar la nivel teoretic, faţă de regalitate. Sigur, din păcate, pentru pasul următor ar fi nevoie în primul rând de modificarea Constituţiei şi aici avem de-a face cu necesitatea unei ample voinţe populare. Din păcate, opinia publică e fragmentată, societatea civilă aproape inexistentă, iar un puternic mesaj de schimbare a regimului e acum cam dificil de transmis. Dar, aşa cum spun specialiştii, în istoria României s-au petrecut uneori rapid fapte politice vizionare pentru ţară, atunci când oamenii se aşteptau mai puţin. Însă, Monarhia nu va reveni niciodată dacă românii nu vor dori acest lucru.
Până atunci, însă, Casa Regală a României, Familia Regală, constituie modele excepţionale. Activitatea, prezenţa acestei instituţii, sunt exemplare pentru societatea românească. Vorbim de dragoste de ţară, de ataşament, de dăruire, de valori profunde ale unei naţii. Valori, din păcate, pierdute de-a lungul anilor şi nerecuperate pe deplin până acum. Slujirea Casei Regale faţă de România îmbracă forme mai subtile şi mai elegente decât ne imaginăm. Cărţile publicate, conferinţele susţinute, activităţile de caritate, legătura strânsă cu monarhiile europene, prezenţele prestigioase ale reprezentanţilor Casei Regale, pot face din România un loc civilizat. Pot şi chiar şi reuşesc să redescopere acea Românie frumoasă şi profundă, pe care avem nevoie să o regăsim în sufletele noastre, pentru a ne reda-o nouă şi celor care ne vizitează. Suntem convinşi că tot mai mulţi români împărtăşesc aceste opinii. Tot mai mulţi dintre noi ne dorim echilibru, eleganţă şi profunzime. Ne dorim ca această clasă politică a noastră să importe de la Monarhie modele de comportament, modele de cârmuire şi de eficienţă. Ar fi bine pentru toată lumea.
Sursa foto: autorul