De ani de zile, Reşiţa pierde. Pierde populaţie, pierde trendul economic, social sau cultural, pierde forţa de muncă, înalt calificată sau calificată, pierde inteligenţă dar pierde şi proiecte. Mai ales proiecte. Unul din ele, cel mai recent, pe POS Mediu, valora între 30 şi 40 de milioane de euro. El ar fi fost destinat reconfigurării CET Energoterm în privinţa arderilor, eliminărilor de noxe dar şi reabilitării acestei centrale care acum e deja istorie. Motivul a ţinut, a explicat la Reşiţa, Mariana Damian, consilier în cadrul Organismului Intermediar POS Mediu, Regiunea Vest, de numărul mare de debranşări de la sistemul centralizat dar şi de numărul populaţiei, mai mic decât ar fi fost prevăzut pentru astfel de proiecte. Totuşi, dacă asemenea proiecte erau scrise şi depuse la timp, folosindu-se datele penultimului recensământ, moral sau mai puţin moral, ar fi putut fi implementate. Cu 40 de milioane de euro, care s-ar fi adăugat celorlalte milioane de euro investite în puncte termice, schimbătoare de căldură, magistrale sau încălzire pe orizontală, am fi putut avea un CET modern, nepoluant. Care ar fi continuat să ofere o variantă rezonabilă de agent termic abonaţilor. După cum se ştie, însă, închiderea şi tăierea CET Energoterm a lăsat în plină iarnă fără încălzire şi apă caldă mii de reşiţeni. Cine are de câştigat de aici? În niciun caz reşiţenii obişnuiţi. Lichidatorul, cu siguranţă, cei care urmează să taie să să ducă la fier vechi instalaţiile, poate administraţia locală, pentru care, s-a susţinut, CET devenise o piatră de moară.
Reşiţa a devenit o bună generatoare de materiale refolosibile: fier vechi, cupru, oţel, tablă şi multe altele, toate semne ale unui oraş industrial care moare încet, în lipsa fondurilor, în lipsa proiectelor europene cu care, cel puţin în parte, s-ar fi putut salva. Casa Regală a României a introdus în circuitul public o viziune asupra ţării noastre, pe 30 de ani. Actuala conducere executivă a României nu are probabil nici pe un an. Să nu mai vorbim de Reşiţa. Ştiu că pare ostentativ, dar revenirea, periodic, la problemele municipiului acesta greu încercat, consider că nu strică nimănui. Poate numai comentatorilor de ocazie de pe reţelele de socializare sau de pe publicaţiile online, care se simt atinşi ori de câte ori li se pare că este vizat unul sau altul dintre iluştrii şi preasfinţii lor lideri. Nu, dragi colegi de cuvinte… electronice, noi vorbim de principii aici, de realităţi, nu de persoane. Cel puţin, deocamdată.
