Victor Ponta e în corzi! Iar, în actualul context geo-politic în care ţara noastră joacă rol de “ochi al ciclonului”, mişcarea pare una de schimbare la comandă, deloc întâmplătoare!
Sigur, în această logică, am putea presupune că şi influenţa “pădurarilor austrieci” joacă un rol hotărâtor, meschin, ce-i drept, dar balcanic… Altfel, putem păstra “austriecii” în ecuaţie şi introduce în problemă o anume afiliere politică europeană!
Analistul şef al STRATFOR, Robert D. Kaplan, prezent recent în România, n-a făcut niciodată greşeala de a-l subestima pe Putin. Încă de la începutul anului, într-un interviu, descria astfel situaţia: ”Vedem o Uniune Europeană în criză permanentă, un NATO lipsit de o direcţie clară… România se află într-o poziţie geografică de neinvidiat! Presupun că Putin, fiind un ofiţer de informaţii, nu un funcţionar plicticos, ştie că Articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează membrii NATO împotriva acţiunilor subversive… nu protejează Europa Centrală şi de Est împotriva acţiunilor subversive prin cumpărarea media şi a băncilor … De aceea, cred că provocarea strategică pentru România şi vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acţiuni imediate a Rusiei, ci împotriva unei acţiuni subversive lente în următorii cinci ani”.
Caracterizarea Europei, făcută de Kaplan, este corectă, iar degringolada politică de astăzi, de la Bucureşti, pare a fi citită în această cheie!
În Ukraina, omul Angelei Merkel, pugilistul Vitali Kliciko a fost ales primar al Kievului, după ce a fost anunţat, iniţial candidat la prezidenţiale, pecum Iohannis… “Copilul dulce” al politicii ukrainiene, basarabeanul Poproşenko, a fost “cartea cîştigătoare” a politicii americane dincolo de Nistru! La Bucureşti, Angela Merkel a făcut cărţile, poate într-o înţelegere cu Joe Biden!
Germania este motorul de necontestat al Uniunii Europene, cea care trage, din răs-puteri înainte această căruţă descentrată şi artificială – dacă ne gândim cu instrumentele secolului 20! – . În mod evident, Germania este şi cea care încasează cele mai multe dividende din această UE, devenită “spaţiu vital” pentru un organism mereu în expansiune. În aceste condiţii, politica externă a Germaniei lucrează în armonizarea relaţiilor şi impunerea propriilor interese.
Dacă relaţia cu “amorezul” parizian este mai mult o operetă menită să descreţescă frunţile băutorilor de bere germani, politica externă germană nu este la fel de laxă faţă de statele est-europene care prin mărimea lor pot deveni voci autonome contrare voinţei Berlinului în Parlamentul de la Bruxelles. Polonia şi România sunt vizate direct.
Relaţi istorică cu Polonia a dovedit că este mai util să negociezi decât să te lupţi. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara noastră, adepta balkanismului fanariot. Pentru a contracara această tendinţă, Germania a investit resurse importante în politica Dâmboviţeană pe principiul clasic al morcovului şi nuieluşei. Aşa a ajuns Traian Băsescu să atârne, precum un lănţişor flower-power, de portjartierul kancelarului german. Un accesoriu excentric, care-ţi dă încredere interioară, dar pe care te jenezi să-l arăţi oricui! Evident că perspectiva de a rămîne fără suport de pahare la Bucureşti, pentru interesele germane în zona Mării Negre şi Caspice, nu reprezintă tocmai una fericită. Iar, ecuaţia în care intră Ponta, astăzi, vizează direct armonizarea totală a Bucureştiului cu interesele Berlinului!
Ce înţelegem de aici? În primul rînd că Europa rămâne profund ataşată de valorile naţionale, iar eşecurile repetate ale politicilor comune au întărit acest ataşament. Extremiştii, fie ei de dreapta sau de stânga, se poziţionează în jurul efortului naţional şi se sprijină pe austeritatea populară. În aceste condiţii, Germania, ca lider al Uniunii Europene, va avea un dialog mult mai dificil cu “periferia” pentru a-şi impune propriile voinţe şi interese. În funcţie de evoluţiile politice imediate, Europa are şansa să devină o federaţie de state, sau să dispară. Nu ar fi exclus ca planul de destructurare al UE să plece chiar de la Berlin – marele beneficiar al construcţiei europene! -, dacă Angela Merkel nu va mai reuşi un dialog acceptabil cu Franţa şi ceilalţi! Oricum, influenţa comună la nivel internaţional va fi mult diminuată, dacă aceasta a existat vreodată! Acest loc gol va fi, probabil, umplut de NATO care va încerca o redefinire şi o rebrenduire!
Sursa foto:infoturism.ro