Multe discuţii, în ultimul timp, referitoare la securitatea internă a românilor! De la autorităţi şi oameni politici, la organizaţii profesionale şi nonguvernamentale. Faptul că dezbatem, şi astăzi, acest subiect, înseamnă că în “sistem” există o problemă majoră, că se vorbeşte mult şi nu se face nimic! Securitatea cetăţeanului român necesită un management permanent al riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor, precum şi proiecte de dezvoltare şi protecţie a infrastructurii critice necesare funcţionării în siguranţă şi la un nivel bine definit de cerinţele societăţilor actuale. Între ședințe ale CSAT, președintele ALTFEL pleacă brusc în concediu, ba în Germania, ba în SUA! Incertitudinea, imprevizibilitatea, nesiguranţa, teama, lipsa de informaţii utile şi chiar lipsa normelor legale care să orienteze modul de acţiune al cetăţeanului şi comunităţilor, constituie factori de risc care afectează nivelul securităţii umane şi, prin extensie, cel al securităţii naţionale a României. În acest context devine din ce în ce mai necesară iniţierea unui dialog ÎNTRE decidenţi, furnizori publici şi privaţi de securitate, şi cetăţeni, pentru a stabili în ce măsură cadrul normativ actual din România ESTE ADECVAT în ceea ce priveşte ameninţările la adresa securităţii cetăţeanului român şi a comunităţii din care el face parte.
Dacă facem abstracţie de faptul că sîntem cetăţeni ai ţării numite România, şi privim, ca profesionişti, de la distanţa geografică la care ne aflăm, la fenomenele „inexplicabile” care o bîntuie, apele devin mult mai clare, uneori chiar amuzante! Ca să folosesc, din nou, o comparaţie „foarte plastică” şi vulgară, am să întreb: ce faceţi când vreţi să vă bucuraţi soţia şi nu vreţi ca vecinii să audă cum scârţâie canapeaua cadou de nuntă acum 20 de ani? Daţi muzica la maxim! Vecinii vor fi foarte ocupaţi să analizeze şi comenteze apucăturile dumneavoastră de mahala, calitatea muzicii ascultate, calitatea înregistrării, locurile ocupate de piese în diferite topuri. Nu vor sufla o vorbuliţă despre „activităţile lucrative” ce stau în spatele acestui gest, despre care habar nu au, pentru că nici un geamăt nu le trece pe la ureche! La fel stau lucrurile şi cu Românica! Bruiajul permanent creat de scandalurile politice, de indecizia guvernamentală, de nemulţumirea populară, acoperă, de fapt, activităţi economice clare, coerente şi profitabile, evident, pentru un mic grup de „băieţi deştepţi” care, probabil, nici nu se află în România! Din fericire, pe piaţă există informaţii destule referitoare la acest grup, sau aceste grupuri, care acţionează în întreaga lume în beneficiul prorpiilor interese. Din nefericire, o mare parte din clasa politică din România este subjugată, într-un fel sau altul, de aceste grupuri!
Statul şchiop creat de Băsescu a deţine un sector public slab, subfinanţat şi ineficient, pe de o parte, şi o infrastructură corporatistă, finanţată cu generozitate, pe de alta. Încă din “zorii neoliberalismului românesc”, cînd venea vorba despre plata firmelor private nu exista limite, iar cînd vorbeam de finanţarea funcţiilor vitale ale statului, cuferele erau goale iar concedierile fără noimă! Anchetele DNA de astăzi scot la iveală dimensiunea incredibilă și viteza de adaptare a neoliberalismului românesc în tandemul Băsescu – Udrea – etc! Acest stat corporatist propăvăduit de Băsescu s-a construit pe resurse publice, aproape exclusiv! Cetăţenii care l-au finanţat nu au, însă, nici un drept asupra acestui sistem paralel şi a resurselor lui. Între timp, statul îşi pierde capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile vitale. Esenţa acestei REVOLUŢII este: privatizarea totală, pe banii statului, deci a contribuabilului şi o polarizare socială de 70-80% săraci – 20-30% extrem de bogaţi! Acest transfer are deja loc de mai mulţi ani.
România a fost adusă în prag de colaps şi sîntem datori pe viaţă finanţelor internaţionale. Aceasta a fost politica de stat DELIBERATĂ a regimului Băsescu, plata pentru aducerea la putere, cu forţa, în bătălia cu Adrian Năstase. Vă mai amintiţi cum striga la microfon, cu venele unflate, la gît, că Adrian Năstase a furat alegerile? Vă amintiţi că ameninţa că dacă nu va fi desemnat cîştigător, Bucureştiul se va transforma într-un nou Kiew? Sute de milioane de dolari erau pregătite, în buzunarele ONG-urile afiliate Soros, să scoată lumea în stradă! Acum, a venit vremea scadenţei. Din cauza acestui trădător, milioane de români au plecat din ţară, pentru a-şi putea ajuta copiii, părinţii şi rudele bolnave! Să vedeţi ce va urma…
Din fericire, se spune despre români că au genă de supravieţuitori. Incertitudinea ca mod de viaţă, descoperită de aroganta Europă, pare a face parte din chiar fiinţa noastră! Să nu ne facem iluzii că Romania ar fi foarte diferită acum faţă de mult lăudata perioadă interbelică. Au existat şi atunci, tunuri imobiliare, samsari de camarilă regală, similare camarilelor domneşti sau fanariote din perioada medievală. Acest fenomen, l-am regăsit descris şi de publicistul interbelic M. Dragomir, teribil de actual: „S-a furat şi se fură. Cartiere întregi de vile şi palate au ieşit ca din pămînt. Totul se transformă, nimic nu se pierde; iar în virtutea acestui principiu universal, bugetul statului, avuţia publică, s-a tot transformat încît astăzi funcţionarii nu mai pot fi plătiţi pentru că transferul de bunuri din patrimoniul public în patrimoniul bandei organizate s-a operat în total. Şi aceasta în timp ce în întreaga ţară se fac mii de concedieri la industriile particulare şi ale statului. De la început se observă agitaţii printre muncitorii concediaţi în primul rînd deoarece concedierile se fac anapoda de cele mai multe ori la dispreţul celor mai elementare legi ca să nu mai pomenim de legile umanităţii”. („Însemnări asupra laşităţii colective”, Gazeta Municipală, an II, nr. 55, 5 februarie 1933). Cred că măcar profesorii care sînt azi în stradă au datoria să citească şi să studieze aceste texte istorice!
