Reșița a rămas, de-a lungul anilor, fără multe. Numai o minune o mai ține, probabil, la statutul de municipiu, dar asta e o altă discuție de care nu prea au timp acum, politicienii. Să rămână, însă, fără apă și fără beneficii de zeci de milioane de euro în infrastructură, din bani europeni, ar fi, probabil, mult prea mult. Și totuși, acest lucru s-ar putea întâmpla, dacă trendul de îngropare a unicului operator de apă-canal, Aquacaraș va continua. Să ne înțelegem: nu contează că e Aquacaraș sau că e Disneyland. Ideea este că nu ne putem juca cu investiții, cum spuneam, de zeci de milioane de euro și cu bile negre din partea structurilor comunitare, foarte sensibile, de altfel, la eligibilitatea entităților care accesează fonduri. Și nu e numai asta. O criză a apei la Reșița ar pune capac tuturor avatarurilor prin care a trecut și trece acest încercat (încă municipiu). Aquacaraș sau oricine ar fi fost în locul acestei societăți, a derulat programul ISPA, de aproape 66 milioane de euro, prin care s-a îmbunătățit și modernizat fără precedent rețeaua de apă și canalizare, tratarea apei, tratarea apelor uzate. Da, cu tot disconfortul, cu toate bâlbele executanților (care, majoritatea câștigă licitațiile cu greu, prin instanțe, deoarece nu dispun de cele necesare executării lucrărilor). Un alt proiect pe Programul POS 1 Mediu, continuatorul ISPA, este în valoare de 500 de milioane de lei. Cu toate acestea, calculul ulterior al unei sume de 1,3 milioane euro pentru consultanță, reacția ANAF, care a pus poprire pe conturile societății, suspiciunile băncilor, care nu s-au mai prezentat la licitații pentru împrumutul destinat achitării acestei sume la care a fost obligată Aquacaraș, a pus în mare pericol proiectele europene derulate și chiar apa județului. De bine, de rău, după repetate apeluri ale conducerii Aquacaraș, interpretate, desigur, politic și condiționate politic sau în baza umflatelor orgolii locale ale unora, autorul a venit: Consiliul județean a garantat cu o cazarmă dezafectată și Consiliul local Reșița cu un teren, pentru ca Aquacaraș să poată obține un împrumut și să-și deblocheze conturile. Apropo, cu conturile blocate cine credeți că plătește furnizorii? Nu vi se pare, celor ce cântați prohodul societății, că se duc naibii niște sute și poate chiar mii de locuri de muncă pe orizontală? Să nu mai vorbim de cele ale angajaților.
În tot acest tablou, apare din nou un actor: Primăria Reșiței. Care, iată ce spune într-un comunicat, desprins parcă din proximitatea alegerilor 2016:
”Primăria Municipiului Reşiţa a atenţionat din nou operatorul judeţean de apă şi canalizare – SC AquaCaraş SA, cu sediul în Reşiţa, să achite redevenţa aferentă bunurilor concesionate din domeniul public (reţele de apă şi canalizare realizate prin Măsura ISPA), în valoare de peste 2.800.000 de euro, care a fost aprobată de Consiliul Local al Municipiului Reşiţa prin HCL nr. 33/2013.
Redevenţa trebuie constituită în Fondul de Întreţinere, Înlocuire şi Dezvoltare (IID), urmând ca plata ratelor din perioada noiembrie 2015-mai 2016 să fie achitată din sumele încasate în acest fond.
Primăria Reşiţa a notificat SC AquaCaraş SA, prin adresa nr. 17.183/30.09.2015, să procedeze la întocmirea unui plan concret de eşalonare a plăţilor restante în termen de 10 zile. În caz contrar, autoritatea publică locală va înainta instituţiilor bancare documentele pentru instituirea popririi asupra conturilor societăţii. Totodată, administraţia locală a adresat o solicitare executorului judecătoresc prin care să fie instituit sechestru asigurator pe bunurile mobile şi imobile, aflate în proprietatea SC AquaCaraş SA.”
Adică, frățioare, dacă am fost siliți, cum-necum, să dăm și noi ceva la garantarea împrumutului, ia să aplicăm, la scurt timp, până nu-și revine adversarul, cu mâna liberă, un croșeu operatorului de apă, că parcă nu ne place mutra directorului Anatoli Liber. Așa, pentru echilibru.
Problema e însă, că, potrivit lui Dan Petrescu, directorul general adjunct al societății, redevența aceasta nu e 900.000 de euro pe an, așa cum cere onor-primăria, ci 200.000 de euro. Și banii nu intră la Consiliul local, așa cum sunt abil manipulați cetățenii prin acest comunicat, ci într-un fond constituit tot la nivelul Aquacaraș, numit Fondul de Întreținere și Dezvoltare, bani destinați practic susținerii investițiilor majore pe proiecte europene și nu numai. Suma de 200.000 de euro pe an a fost stabilită de Aquabanat, formula de asociere prin care Aquacaraș își derulează activitatea, în baza unor criterii legale stricte, și cu aprobarea reprezentanților administrației locale, care fac parte din consiliul de coordonare, precizează Dan Petrescu iar hotărârea Consiliului local în ce privește suma vehiculată de primărie este considerate ilegală și este atacată de Aquacaraș.
”Nu știu de unde a scos primăria suma asta, spune Dan Petrescu, pentru că nu are nicio fundamentare legală, dar ce știm este că se intenționează, cu acești bani, plata ratei aferente cotei de 25 la sută din valoarea proiectului pe POS Mediu, pentru care municipalitatea a contractat un împumut.”
Așa că, nici nu vreau să mă gândesc ce va fi în vara anului viitor.
