Mai bine mai târziu, decât niciodată. Cu folos, oare?

Face turul organelor de presă ştirea conform căreia, Ion Iliescu va fi anchetat pentru evenimentele din iunie 1990. Au trecut deja, 25 de ani de atunci. Cel de Sus m-a lăsat atunci fără bani în buzunare şi m-a silit să plec acasă din Piaţa Universităţii. Am văzut ce s-a întâmplat, la televizor. Trunchiat, fireşte, la TVR, în acei ani, multe alte cadre şi scene mai apoi, după ce au luat fiinţă mediile private. Este clar şi sunt cu totul de acord cu cei ce spun că Iliescu ne-a ţinut pe loc şi a încercat să ne blagoslovească cu un comunism cu faţă umană, nefăcând altceva decât să ne refuze alinierea la valorile occidentale. Pe de altă parte, mă gândesc la discuţiile purtate cu domnul general Ioan Talpeş, care îmi spunea că Ion Iliescu a scăpat România de la destrămare teritorială. Prin jocurile diplomatice pe care le-a făcut. Ştiu că metoda deranjează de multe ori pe cei care se uită sau participă dar face bine scopului pentru care este aplicată. Nimeni nu poate nega faptul că eram atunci, în anii 90, un popor de proşti. Nu că am fi acum mai deştepţi, dar poate că nu era tocmai nimerit ca Iliescu să ne apere unitatea naţională cu ajutorul bastoanelor mânuite cu cerbicie de mineri. Chiar îl cred că a făcut-o din convingeri ideologice. Cred şi varianta domnului Talpeş, deoarece am văzut în 1992 o hartă a României ce circula în acei ani prin Parlamentul României, conform căreia, Transilvania nu mai era parte a ţării. Şi, pentru a fi până la capăt avocatul Diavolului, vă întreb. Dacă Europa Occidentală ne-ar fi vrut parte frăţească la Uniunea Europeană, nu ne-ar fi lăsat să ne dezvoltăm? De ce a încurajat ascensiunea la butoanele României a trădătorilor şi vânzătorilor de ţară? De ce UE nu a avut şi aplicat un plan de dezvoltare structurat pe mult hulitele cincinale pentru a face din poporul român un partener şi nu o slugă? E de vină doar Ion Iliescu? Mi-este teamă că pe prea mulţi dintre noi îi cheamă Ion Iliescu.

Sursa foto:inliniedeapta.net

Exit mobile version