Aurelian Pavelescu și-a aprins singur fitilul dinamitei care-l va arunca în istoria nefericită a politicii

Facebook este o binecuvântare și un blestem. În egală măsură. Atunci când te joci cu forța rețelelor de socializare, încercând, nătâng, să o manipulezi în interesul tău, ți se întoarce ca un bumerang împotrivă. Și te lovește necruțător. Unul dintre cei mai lipsiți de inspirație (ca să mă exprim, totuși, elegant) politicieni ai momentului este cu siguranță Aurelian Pavelescu, președintele aripii PNȚCD care-i poartă numele. Un comentariu de al său pe Faceebook unde afirmă printre altele că doliul național pentru tragedia de la Colectiv nu e justificat și că toți tinerii care frecventează cluburi sunt promiscui, consumă alcool și droguri, nu merg la biserică și nici la bibliotecă, ascultă muzică ce le zguduie creierul și se manifestă paroxistic și că sunt încă o generație pierdută, a aruncat aseară în aer populara rețea de socializare. Sute de comentarii îl trimit pe Pavelescu la lada de gunoi a istoriei, șterg efectiv pe jos cu politicianul care se vede că e la conducerea unui partid mult prea important pentru el. Dincolo de înjurături, jigniri și atacuri dure la adresa sa, 90 la sută dintre comentarii sunt extrem de inteligente și pertinente. Ele îi atrag atenția liderului țărănist că dacă o generație e pierdută, aceasta se datorează politicienilor actuali și că la club și-a pierdut viața olimpici cu aur și doctoranzi, care, cu siguranță, au mai multe lecturi decât el.

Într-un moment în care România, șocată, își plânge copiii, Aurelian Pavelescu, om politic, nu uitați, dar, vorba unui comentator, probabil cu un responsabil PR lobotomizat, spune că  „doliul naţional nu este justificat. Chiar dacă îi voi supără pe mulţi, afectaţi de tragedie în mod sincer, vreau, la rândul meu, să fiu sincer, că un semn de respect pentru voi. Decretarea de doliu naţional de către guvern, la cererea preşedintelui României, nu este justificată. Doliul naţional se decretează atunci când se consemnează, solemn, o tragedie sau act de eroism pentru ţara, popor, naţiune, umanitate. Aici nu a fost vorba despre aşa ceva. A fost vorba despre un accident, cauzat, desigur, de un şir de erori, chiar încălcări legale. (…) Pe aceşti tineri nu-i veţi găsi la biserici. Ceea ce nu se ştie, este faptul că în Bucureşti sunt sute de astfel de cluburi, în care regăsim, în fiecare săptămâna, sute de mii de tineri, care cultivă un fel de anarhism, în mare majoritate în exces, consum de alcool, nicotină, chiar droguri, în ritmuri demenţiale, cu sonor la maxim, care zguduie creierul, la propriu. într-un asemenea club, orice dialog este imposibil, pentru că nu se poate vorbi nici măcar la ureche. Totul este dominat de febră violenţei, exchibitionismului şi sexului. Cine sunt tinerii aceştia, cine sunt părinţii lor, încotro se îndreaptă, ce vor? Anarhie. Va asigur că pe niciunul dintre aceştia nu-i veţi găsi în biblioteci şi nici la biserici. Spectacolul acestor cluburi este, de fapt, un pretext pentru o adevărată promiscuitate în care tinerimea română. Să fiu bine înţeles, îmi place muzica rock (nu toate genurile, desigur), iar marii reprezentanţi ai genului fac parte din patrimoniul cultural. Dar acest tip de manifestări sunt inacceptabile, pentru că au decăzut în promiscuitate. O afacere mizeră, de fapt. Doliul naţional nu a fost pentru sărmanii tineri carbonizaţi, ci pentru cei care l-au decretat, un act de propagandă politică. Ar trebui decretat un doliu pentru că există doliu naţional, că este posibil aşa ceva… Poate, pentru starea prin care trece o mare parte din tinerimea română, care, când ţara trece prin cea mai mare criză din istorie, se afundă în promiscuitate: o generaţie, a câta, pierdută“.

Era, cu siguranță, cel mai prost moment ales să faci, în calitate de om politic, astfel de afirmații. E drept că nu toată lumea cluburilor funcționează după reguli bine stabilite, accesul acolo e destul de delăsător, dar să arunci în acest fel anatema asupra unor tineri care au vrut doar să se distreze și apoi, unii dintre ei s-au dovedit adevărați eroi, e o atitudine cel puțin tâmpită. Aurelian Pavelescu, deși tânăr, face afirmații de ev mediu, așa cum l-au taxat comentatorii postării sale și chiar par că vin din negura erei glaciare. Adică, nu te duci într-un club să discuție despre filosofie, despre biserică sau despre cine știe ce alte teme pompoase. În club te duci să asculți muzică (tare, asta e rolul muzicii de club, care îți stimulează alte simțuri, nu neapărat pe cele intelectuale, să bei ceva, să vezi fete frumoase. Asta fac tinerii, la naiba! Și acest lucru nu-i împiedică să fie titrați, cu studii superioare sau chiar cu doctorate. Cum să fii om politic tânăr și să nu știi așa ceva? Cum să afirmi că acești copii nu merită doliul național?

Ok, și ce credeți că a făcut Aurelian Pavelescu? După o palidă și ștearsă încercare de răspuns, în care însă își susținea în continuare ideile tâmpe, și-a șters, în această dimineață, conturile de pe Facebook! Normal! Reacție de om politic responsabil!                    
 

Exit mobile version