Am fost în sfârşitul de săptămână, şi nu în week-end, împreună cu prietenul şi apoi colegul Mario Balint, însoţiţi fireşte de neveste şi copii, la Băile Herculane. Copiii, mai cuminţi decât nevestele, dar ei n-au verighete pe degete, aşa că îşi permit să ierte şi să fie cuminţi. De cum intri în staţiune, dacă nu eşti din altă lume, vezi măreţia peisajului, simţi aerul ionizat de la plămâni până în stomac. Dacă mai ai şi norocul de două zile cu soare, nu cu dinţi ci pe la zece, 12 grade, se cheamă că ai avut două zile superbe. Şi pleci la plimbare, nu? De-aici, dacă ionii negativi nu te furnică doar la stomac, rişti un pui de depresie. Clădiri impresionante din punct de vedere arhitectural, categoric patrimonial, stau să cadă. Apele termale se scurg pe te miri unde, ajungând în Cerna, în timp ce locuitorii se încălzesc, şi la bloc, cu sobe pe lemne. Este o nebunie şi o prostie deasemenea, duse la extrem. Prin primăvară, mă lasă familia Balint şef peste copii . Eram în jurul statuii lui Hercules. Încep să le explic cum e cu literele alea lipite de faţadele clădirilor, despre care le spuneam că erau cifre romane şi că M înseamnă o mie, C o sută etc. Sâmbătă, făcând o plimbare, constat că restauratorii unei asemenea clădiri au rezolvat-o. Pe frontispiciul clădirii, în loc de MDCCCXXVIII, 1828! Domnilor, sper să nu fiu în eroare dar, daţi-mi voie s-o spun neaoş, ne căcăm pe ele milenii de cultură arhitecturală şi administrativă doar pentru că şeful de şantier ştie că cifrele sunt doar cifre şi nu şi litere? Hai sictir! Că tot veni vorba, nu-mi aduc aminte ca turcii să se fi îmbăiat pe la Băile Herculane. Au cam dat foc. În fine, ne plimbăm în continuare. Încerc să-i explic fetiţei, care nu ştiu din ce motive m-a luat de mână, cum stă treaba cu statuile de pe clădirile pe lângă care treceam. I-am povestit de zei, despre faptul că zeii au creat staţiunea şi, drept recunoştinţă oamenii locului au simţit nevoia să îi imortalizeze în statui. Asta până când, un panou de pefeleu, scris cu vopsea ne spunea să ocolim că e pericol de prăbuşire. Nu a noastră, a edificiilor ce le admiram şi îmi dădeau ocazia să fiu primul profesor de istorie al copilului meu. Şi, închei cu o vorbă grea pentru neputincioşii ultimilor 26 de ani: Domnilor primari şi consilieri ai staţiunii Băile Herculane; domnilor parlamentari de Caraş-Severin; domnilor prefecţi; domnilor preşedinţi de Consiliu Judeţean şi consilieri judeţeni; domnilor miniştri, printre care unul al turismului plecat de aici, de la noi; Vă cade o istorie de mai bine de două mii de ani în cap. Aţi vândut-o pe nimic, aţi acaparat-o pentru tot felul de sindrofii şi petreceri subvenţionate administrativ. Nu vă puteţi trezi nici în ceasul din urmă? Fireşte, cei care nu v-aţi retras în singurătatea celulei de închisoare, pentru a vă găsi liniştea scrierii unor minunate cărţi.
Sursa foto:cronicaromana.net