Cei 26 de ani care s-au scurs de la aprinderea flăcării Revoluției reșițene au găsit Centrul Civic al municipiului parcă nepregătit pentru această aniversare și comemorare, în egală măsură. Asociațiile de revoluționari prezente n-au avut nici măcar o instalație de sonorizare pusă la dispoziție iar conducerea județului și municipiului, ”decapitată” de DNA a fost prezentă prin autoritățile interimare: subprefectul Sebastian Purec, de la Consiliul județean, directorul Constantin Bâtea și viceprimarul Lucian Voina. Au venit, ca în fiecare an, văduvele și familiile celor căzuți la Revoluție, care s-au așezat în dreapta Troiței, precum și toate cele patru asociații de revoluționari, care însă s-au așezat separat. De ani de zile, chiar dacă au rămas mai puțini, după trieri repetate de dosare, revoluționarii reșițeni sunt măcinați de neînțelegeri interne iar prezența lor, luni, în piață, reconfirmă această stare de fapt. Poate de aceea, doi dintre cei mai cunoscuți revoluționari reșițeni – Dumitru Alexa și Mihai Orbulescu – au îndemnat, în cuvântul lor la unitate. Cei care și-au asumat riscul și, pe alocuri, oportunitatea, de a ieși în decembrie 1989, în stradă, sunt profund nemulțumiți de clasa politică și de tot ce înseamnă autoritate a statului. Ei pretind că, de la an la an, sunt tot mai puțini, nu numai pe cale naturală dar și pentru că statul dorește asta. Revoluționarii susțin că nu mai sunt băgați deloc în seamă și că societatea nu se mai străduiește să organizeze ceva pe măsura evenimentelor din 1989. Cei din piață au cerut luni și ei o nouă clasă politică, una responsabilă și aplcată spre cetățeni și au spus că ar fi timpul pentru o noă revoluție.
Drept e că în toți acești ani revoluționarii au fost discreditați din răsputeri dar și printre ei s-au aciuat oportuniști, care le-au făcut multe deservicii. Ani la rând s-a tot vorbit de ”evenimentele din 1989”, ”evenimentele revoluționare”, ”lovitură de stat” ori ”loviluție”, fapt care i-a deranjat profund pe cei care s-au expus, acum 26 de ani, represiunii fostului regim. Adevărul e că, atunci, puțini aveam informații detaliate despre servicii secrete, înțelegeri transnaționale, lovituri de stat sau altceva de genul acesta. Așa că putem spune că, dincolo de orice interpretare, Revoluția din 1989 a fost și este curată în sufletele celor care au înfruntat cu mâinile goale un regim extrem de opresiv. Ulterior, clasa politică, noii cocoțați în funcții publice s-au cam dezis de mișcarea revoluționară dar și de poporul român. Ceea ce se va întoarce, într-o bună zi, împotriva lor. Așa cum s-a întors și împotriva lui Ceaușescu roata istoriei.
