Avem 26 de ani. Celebrăm sau comemorăm?

 Ca nimic au trecut 26 de ani. Unii s-au pus pe căpătuială, alţii şi-au luat lumea în cap, alţii îl regretă pe Ceaşcă. Alţii încearcă, minţindu-se zi de zi că, încă se mai poate şi aici. Revoluţionarii au fost făcuţi de cacao, demonstrându-se că mulţi dintre ei ba aveau doi ani la Revoluţie, ba că şi-au plătit certificatele etc. Adică, au fost alungaţi în derizoriu. Nu vreau să mă erijez în vreun Mafalda dar, mă întreb şi, în acelaşi timp îi provoc pe atoatecunoscătorii fenomenelor din 1989. De ce este atât de greu să desecretizăm dosarele Revoluţiei Române? Haideţi domnilor să tragem linie şi să vedem cine cu cine ne mai salutăm începând de mâine. Ba au fost ungurii, ba au fost ruşii, ba sârbii, toţi sub umbrela serviciilor lor secrete. Noi, revoluţionarii şi masa de manevră, pe unde om fi fost? Că a fost Malta a doua Yalta pentru poporul român şi noi nu am ştiut, s-ar putea. Dar, de ce nu vine nimeni să ne spună, eventual să-şi ceară scuze, să tragem linie şi să devenim ceea ce suntem? Un popor de cugetători, de artişti, de inventatori şi, mai ales, un popor cu Dumnezeu în suflet. Dovada celor scrise anterior, vine din comportamentul majorităţii exilului românesc. Am neamuri, prieteni, care demonstrează toate acestea în lumea largă. Dar, uite că aici, pe plaiurile noastre, încă nu reuşim să ieşim de sub tutela nemernicilor ce s-au căţărat sau se caţără pe scara politichiei pentru a ajunge apoi să sifoneze sume ce pot alcătui bugetul „ţărişoarei noastre” pe ani buni. Parcă suntem nebuni. Comemorăm moartea sacrificaţilor din decembrie 1989 şi celebrăm laolaltă instaurarea monstruoasei democraţii capitaliste. Comemorăm fiii patriei răpuşi de kalaşnicoavele comuniste şi celebrăm scatofagii aceluiaşi comunism care îşi umpluse martirii cu rahat. Comemorăm, celebrăm dar, ne apucăm oare vreodată de a le pune pe toate la stânga şi la dreapta, după cum se arată fiecare? Câţi ani oare, ne vom mai pedepsi să numărăm anii trecuţi din 1989 şi-apoi să continuăm a ne duce cu capul plecat în suferinţă neamul?

Sursa foto: Daniel Botgros

Exit mobile version