Mulţumim Celui de Sus, am trecut cu bine şi de sărbătorile sfârşitului de an trecut şi de cele ale începutului de an viitor (actual). Ce concluzii am tras la finele precedentului, ce proiecte ne-om fi făcut la începutul noului, depinde, nu-i aşa, de imaginaţia şi dorinţele fiecăruia dintre noi. Eram pornit să scriu ceva frumos, legat de dorinţe, obiective, planuri minunate ce ni le-om fi propus fiecare în parte. Mai mult sau mai puţin motivate de potenţa noastră socială. Asta, până când vizionez un reportaj pe o televiziune naţională. Din care, eu, un idiot, pricep că un parlamentar al României câştigă sau, este răsplătit pentru imensul său consum de neuroni înspre prosperitatea patriei şi a cetăţenilor ce o populează cu, atenţie, imensa sumă de 5.500 lei. Tradus la cursul zilei, ar fi undeva pe la 1200 şi ceva de euro. Este exact suma ce i s-a oferit soacrei mele pentru a avea grijă de o vârstnică din Occident. Naţiunea, trebuie să se inflameze pentru că, evident, nenorociţii de parlamentari ne sug sângele. Noi, plebea, muncim sau furăm pe două-trei sute sau, dacă amuşinăm mlaştina politică, ne ducem spre mia de euro. Un parti-pris numai bun de descâlcit de organele statului lui Iohannis, Cioloş sau, de ce nu, al lui Burebista. Că prea am luat-o razna cu dacii cei perfecţi. Revenind la salariul, pardon, indemnizaţia parlamentarului român, mi se pare o nesimţire să-l combaţi că se apropie şi el de salariul ştergătorului de cururi octogenare aparţinătoare Occidentului. Dacă vii şi compari salariul său cu cel al cetăţeanului român, vorbim din nou de o nesimţire. În condiţiile în care trei, patru sute de euro reprezintă un salariu minunat pentru clasa majoritară a societăţii româneşti, cum poţi tu, politrucul partidului PLM, să mă scuipi cu cojile seminţelor tale aruncate din mersul coloanei oficiale? Închei, întrebându-mă, de ce niciun Guvern al României nu a fost capabil să pună la punct o scară reală a valorilor? O ierarhizare a muncii depuse de fiecare dintre noi? Neapărat bugetarii, au nevoie de o scară a valorilor reală, în care să fie recunoscute mai ales competenţele şi nu studiile. Că, la privat e mai simplu. Nu ştii, nu poţi, la revedere!
Sursa foto: bistrita24.ro