Cu siguranță, v-ați pus întrebarea, uneori, ce e acela un blogger? Mă refer la persoanele comune, de bun simț, care nu au neapărat experiența universului online dar care ”se lovesc” de produsele circulante în mediul virtual. Blog, care este de fapt un fel de jurnal online, e un soi de prescurtare de la englezescul web log. Este, dacă vreți, un ”caiet de amintiri” sau de diverse adnotări, din copilăria sau adolescența noastră, simplificat spus. Sigur că blogurile, bloggerii (cei care dețin astfel de jurnale) s-au diversificat, unii dintre ei ajungând să scrie programatic și elevat, întrunind astfel mulți cititori și dobândind o notorietate de invidiat. Îmi permit să citez aici un fragment din volumul semnat de mine, apărut la Editura Tim, intitulat ”Jurnalism simbiotic” și care se ocupă, într-unul din capitole, de blog.
”Blogul s-a instalat foarte rapid în preferințele amatorilor de postări on-line. Ușor de utilizat, cu interfețe prietenoase și tot mai diversificate, acest tip de jurnal on-line se dezvoltă nu numai ca un debușeu pentru cei care vor să construiască o astfel de relație cu universul virtual dar și ca un mijloc de comunicare al, să zicem, oamenilor politici cu publicul. În ultimul timp, însă, blogul începe să capete valențe jurnalistice, conținând tot mai multe informații și comentarii. De altfel, aproape orice jurnalist care se respectă are propriul său blog sau bloguri, unde își poate exprima, neîngrădit de unele limitări redacționale, o serie de idei și analize ori pur și simplu protestul față de societate sau față de anumite instituții, ori comportamente umane. Mai mult, au apărut și portaluri foarte accesate care cuprind pe cei care dețin bloguri și care astfel pot schimba informații, impresii, pot socializa, într-un cuvânt. Iată cum definește enciclopedia liberă Wikipedia, blogul:
Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg. ”[1]
Dacă la început blog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărut „unelte” (programe și metode) care să automatizeze acest proces. Utilizarea unui astfel de software bazat pe browsere Internet este acum un aspect obișnuit al blogging-ului. Există mai multe platforme pentru blog-uri, de exemplu WordPress (cea mai cunoscută și folosită platformă de blogging), Blogger ș.a. Scopul blog-urilor variază foarte mult, de la jurnale personale și până la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale. De asemenea ele variază și în funcție de autor – de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui și o sursă importantă de venituri pentru cei care le administrează. Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului; alte blog-uri nu sunt interactive. Totalitatea blog-urilor și a autorilor de blog-uri a fost denumită „blogosferă”. Vezi de exemplu blogosfera românească, blogosfera moldovenească. Pe lângă asta, blog-urile constituie una din numeroasele fațete ale fenomenului numit Web 2.0. În februarie 2006 în întreaga lume existau aproximativ 27,2 milioane de blog-uri, față de 8 milioane în august 2005. În iulie 2011 numărul de blog-uri la nivel global ajunsese la 164 milioane. Din acestea, 29 % erau din Uniunea Europeană și 49 % din SUA. În anul 2012, în România existau aproximativ 12.000 de bloguri active, iar industria blogosferei din România a atras, în 2011, peste 600.000 de euro.”
Problema e însă că, dincolo de aspectul ”fancy” al blogurilor, uneori cei care au astfel de preocupări se substituie jurnaliștilor. Sau, cel puțin, încearcă. Folosesc aceste jurnale online drept arme politice, drept platforme de transmis frustrări personale, vituperează din spatele unui monitor obscur, poartă tot felul de așa-zise războaie. Problema nu ar fi ce scriu, pentru că mediul online e templul exprimării libere și n-am vrea ca vreodată să pierdem acest drept, ci faptul că de multe ori ei sunt confundați cu ziariștii. Confuzia e indusă întenționat uneori, însă, și de politicieni, care vor astfel să discrediteze jurnaliștii și în general ziaristica online. Cu toate că mediul online are mai mulți vizitatori decât i-ar mai putea avea acum orice ziar tipărit. Așa cum spuneam la început, omul simplu e tentat să creadă că oricine scrie pe internet e ziarist, ceea ce este profund eronat. Jurnalismul e o profesie serioasă, făcută de oameni cu pregătire în domeniu sau cu talent la scris, cu cultură generală și multe alte abilități care îi plasează într-un mediu instituțional. Nu discutăm acum despre pervertirea jurnalismului, pentru că e o altă temă și de agresivitatea asupra domeniului sunt de vină politicienii dar și societatea civilă. Ziaristul e un om care se documentează, merge pe teren, dă telefoane, poartă discuții, face anchete, realizează analize, face sinteze și alte asemenea produse jurnalistice. Nu se ascunde în spatele unui monitor și aruncă cu noroiul semidoctismului în cine nimerește.
De aceea, dragi cititori, dacă doriți informații sau produse jurnalistice autentice, căutați-le în edițiile online ale ziarelor, în publicațiile online de notorietate, la agențiile de știri, la TV, la radio și nu pe obscure bloguri unde fiecare plăsmuiește după propria imaginație și (in)cultură.
