Retragerea intempestivă a trupelor ruse din Siria au generat numeroase explicaţii, de la cele oficiale, la cele mai fanteziste. S-a spus, bunăoară, că Kremlinul şi-a epuizat alocarea bugetară pentru intervenţie şi, dată fiind criza de valută a Rusiei, generată de embargou şi scăderea cotaţiilor hidrocarburilor, Vova a spus “stop joc”! Personal, sunt sceptic la o astfel de variantă, mai ales că, dacă ne uităm puţin în istoria recentă, ruşii nu au corelat niciodată dimensiunea militară cu “imersiunea” economică! Anunţul oficial al ruşilor este că armata şi-a îndeplinit misiunile avute în obiectiv şi, în consecinţă, se retrage. Este o retragere en-fanfare, pentru că ea are loc într-o perioadă de armistiţiu, deci, de pace şi, da, obiectivele au fost atinse, guvernul de la Damasc a “întors armele”, în momentul de faţă deţinând iniţiativa.
Rusia nu a renunţat, însă, la OM, bazele sale militare, în special cea din Portul Tartus (medievalul Tarsus), rămânând ca vârf de lance spre mările calde. Asta ne duce cu gândul că renunţarea la bombardamentele asupra rebelilor anti-Assad s-a făcut după o negociere cu partenerul american. Aşa face Rusia, adepta zicalei: să nu-ţi pui toate ouăle în acelaşi coş! Şi, sunt convins, a negociat două-sau trei puncte.
Unul dintre acestea ar fi ridicarea sancţiunilor şi “revenirea în Europa”, pe uşa din faţă, după ce aceasta i-a fost trântită în nas lui Vladimir Putin după anexarea Crimeei. Sunt convins că în scurt timp, nevoia de spaţiu vital al Rusiei (marcată genetic de invaziile napoleoniene şi germane!) va fi împărtăşită de “partenerii europeni”, în special de Germania şi Franţa, dar şi de Italia şi Ungaria! Aşa se face că Ucraina, prinsă în plasa separatismului, va rămâne în sfera de influenţă a Moscovei, iar graniţa NATO va fi fixată, pentru multă vreme de acum încolo, pe Prut! Pentru că, Republica Moldova, mică şi firavă, aflată în pragul colapsului total, a revenit pe harta geopoliticii mondiale. Dictatura Minorităţii în faţa Majorităţii – o stratagemă aplicată până şi de grupurile de homosexuali! – va avea câştig de cauză şi în Ucraina, dar şi în Moldova, astfel încât UTA Găgăuzia şi Transnistria, prin federalizare, vor controla politica externă şi de alianţe ale Chişinăului. Paradoxal, este exact ce nu a dorit să se întâmple Vladimir Voronin, singurul preşedinte moldovean care i-a dat cu flit lui Putin, respingând planul de federalizare a Republicii Moldova. Folclorul spune că Vladimir Putin s-a întors de la scara avionului şi nu a mai zburat la Chişinău să asiste la această semnare, piruetă ce nu a fost uitată de liderul de la Kremlin.
În acest joc de şah perfect la graniţa răsăriteană a României (NATO, UE, …ue etc!) Bucureştiul este, din nou, incapabil să formuleze o poziţie coerentă! Nu mai intru în detalii de ce, dar e semnificativă convorbirea telefonică avută cu colegul şi prietenul meu de la Ierusalim, Dragoş Ciocîrlan! În disperare de cauză, cred, singurul preşedinte unionist declarat din istoria modernă a României, Traian Băsescu, a cerut, împreună cu familia, cetăţenia Republicii Moldova. Poate părea un gest deplasat, dar nu e!
Prezent la Bocşa, în urmă cu puţine zile, l-am apostrofat pe Băsescu că a renunţat la proiectul Moldova. “România, ca stat, ca politică naţională, a renunţat la Moldova, nu eu!”, a spus Traian Băsescu. PMP este singurul partid politic din România care are în documentele sale politica reîntregirii! Ce face Traian Băsescu? Pune presiune pe electoratul românesc din Republica Moldova, în continuă creştere nu din motive de convingere ci, mai mult, din motive economice, şi mai ales pe politicienii moldoveni să nu accepte federalizarea ţării. Este, de fapt, lupta personală (?) a lui Traian Băsescu cu Moscova, deşi înclin să cred altceva. Deocamdată, asta se vede aici! Şi acum! Putin şi Băsescu, faţă în faţă, la Chişinău!
Sursa foto: radioiasi.ro