În iunie, locuitorii judeţului Caraş-Severin se vor prezenta din nou la urne pentru a pune un vot decisiv pe candidatul care le-a mers cel mai bine la suflet. Ce promit candidaţii la Primărie? Dacă te uiți cu atenție, cam aceleași lucruri: refacerea reţelei de drumuri, o mai bună accesare a fondurilor europene, distribuirea banilor publici pe proiecte, fără a le dijmui, dar şi “ecologizarea relaţiilor interumane”, că, deh, sunt la modă tehnocraţii imaculaţi!
Pe unii dintre cei ce se află pe liste, i-ați votat, i-ați aplaudat și v-ați pus speranțele în ei, fie la Parlament, fie în administraţia publică locală. V-au dezamăgit și iar i-ați votat! Unii v-au cumpărat cu o găleată și o mână de făină. Aţi calculat, aşa, în mare, stând pe bancă în faţa blocului şi spărgând bomboane agricole, oare cîte sute de milioane de lei v-au fost împărțite, culmea, tot din banii voștri? Alții v-au cumpărat cu un post la stat, în sistemul ăsta corupt. Şi mai sunteți voi, cei care i-ați votat din convingere sau pentru că vi s-a părut că nu aveți pe cine!
De peste 26 ani se învârt aproape aceiași oameni la vârful administrațiilor locale. Nu mai contează partidul din care fac parte. Azi sunt roșii, mâine galbeni, poimâine verzi și mai apoi lila. Asta e viața, iar ei merg după ea, nesinchisindu-se de cuvinte mari precum ”doctrină”, ”mândrie”, ”corectitudine”. Ei sunt urmați oriunde de anturajul fidel, care uită să-i tragă de mânecă, să le ceară socoteală, să-i întrebe în ce colț de buzunar s-au pierdut promisiunile frumos printate în broșurile răspândite în cutiile poștale, o dată la patru ani. V-au promis că viața poate fi roz doar datorită lor, că ei sînt speranța voastră și viitorul copiilor voștri. V-au mințit, ca de fiecare dată! Şi sunt în stare ca, în campaniile electorale, să ne transforme în cei mai mari dușmani, în vreme ce ei ne privesc rînjind disprețuitor. V-ați întrebat cine sînt clovnii? Noi, cei care mergem încolonați spre cabinele de vot precum vitele la marcat.
În ”România lucrului bine făcut” chiar nu există alți oameni de valoare, curați, sinceri, muncitori, cu viziuni, care chiar cred că pot schimba ceva? De ce le este teama de candidații independenți? Pentru că ei nu există! Şi, dacă există, sînt doar nişte amărîţi de papagali care-şi imaginează că lumea începe acuma, cu ei! Vezi la Guvern!
Am întrebat, şi voi mai întreba, candidaţii, cu ce sclipre de geniu vin în faţa electoratului? La Reşiţa, sau oriunde în judeţ, care este nebunia fantastică prin care oraşul va merge înainte, ascendent pe rampa istoriei, încă 200 de ani? De la construirea celor două furnale, în 1771, gest care a construit un simbol industrial al României moderne ce a dăinuit pînă în 1989, Reşiţa nu a mai beneficiat de inovaţie sclipitoare! Aud de asfaltări, apă, canalizare. Nimic despre educaţie, inovaţie, cercetare, ŞCOALĂ!!! Ceva care să oprească scurgerea asta nefirească de inteligenţă şi dibăcie. Ceva care să coaguleze energiile tinerilor prea sătui de gargara cu apă sălcie a politicii! Anul trecut, 60,9% dintre aboslvenții de liceu care au susținut examenul de Bacalaureat au obținut note de trecere.
Judeţul este ofertant, dar cine să-l aşeze pe soclu? Numărul angajaților din Caraș- Severin a crescut de la 53.858 de persoane, în 2010, la 55.292 de persoane, anul acesta, conform Institutului de Statistică. Aceștia primesc, însă, salarii nete cu 500 de lei mai mici decît media pe țară! Raportul dintre salariați și pensionari este dezechilibrat, un angajat susținînd 1,4 pensionari. Peste 244.000 de persoane plătesc asigurările de sănătate în județ, fiind tipărite 233.478 de carduri de sănătate, dintre care 143.635 au fost activate. În Caraș-Severin funcționează cinci spitale care cumulează 1.743 de paturi.
Firmele din judeţul Caraş-Severin sînt prea sărace să poată accesa fonduri europene pentru dezvoltare. Mediul de afaceri din judeţ este SUBŢIRE după cum a declarat preşedintele CCI Caraş-Severin, Petru Buzzi. Cu o populaţie de doar 295.579 de locuitori şi cu un PIB per capita de 5.718 euro, cu 16% mai mic faţă de cel înregistrat la nivel naţional, judeţul Caraş-Severin se situează pe penultimul loc în România după cifra de afaceri a companiilor -1,1 mld. euro! După ce a construit întreaga industrie românească, în topul celor mai mari 1000 de companii din România, judeţul Caraş-Severin are doar patru societăţi, o prezenţă dezastruoasă pentru o economie locală: TMK Reşiţa, TMD Friction România, cu activitate în industria componentelor auto, CplusC, companie cu activitate în industria cărnii deţinută de antreprenori locali şi Miruna International Impex, care activează în comerţ. Aceste companii adună afaceri de 1,1 miliarde de lei (258 mil. euro), adică un sfert din afacerile totale ale companiilor din judeţ. În judeţ activează doar 5.300 de companii. Avem 50 de resurse nemetalifere, roci utile şi roci ornamentale cercetate şi în parte exploatate. De la granit, grandiorit, calcar, marmură, argile, nisipuri, fier, cupru, cărbune, pînă la… piatra de rîu. Avem lemn: 65,4% din suprafaţa judeţului este zonă muntoasă. Avem tradiţie, avem un parc industrial (gol), avem resurse, avem forţă de muncă, infrastructură bună, sîntem aproape de graniţa de vest a României, avem de toate (şi mai bune, şi mai rele), dar de ce nu vin investitorii?
Şi, pentru că veni vorba! Caraș-Severinul are avantajul graniței cu Serbia și a vecinătății Dunării, dar nu prea reușește să profite de pe urma lor. Consiliului Județean a cumpărat un vaporaș care să facă legătura cu Serbia şi a construit un port turistic la Pojejena. În schimb, portul Baziaș și linia de cale ferată care leagă această localitate de Oravița sînt practic abandonate. Aceasta este cea mai veche linie de cale ferată din România (datează din 1854), iar portul Baziaș este localitatea pe unde a intrat în țară, în 1866, Regele Carol I. Tînărul principe călătorea cu pașaport fals, pe numele Karl Hettingen, deoarece Imperiul Austriac privea cu ostilitate alegerea sa ca domn al Principatelor. După două zile de așteptare a vaporului, Carol s-a îmbarcat pe vas într-o cabină de clasa a II-a, cu care avea să-și continue drumul spre Principatul României. În schimb, se speră modernizarea portului Moldova Nouă, cu bani europeni prinși în bugetul 2014-2020. Costurile ar urma să se ridice la patru milioane de euro. Însă investiția în portul din Moldova Nouă poate fi rentabilă doar în contextul reluării mineritului în zonă. Cel mai bun exemplu al eșecului turismului din România este, probabil, stațiunea Băile Herculane. Pe vremuri, unul din împărații Austriei spunea că este cea mai frumoasă stațiune de pe pămînt. Acum, nici 20% din spațiile de cazare nu sînt ocupate, pe parcusrul unui an. Dar groparul, Iosif Armaş, promite siderurgie la Oţelu Roşu!
Acestea sînt datele problemei! Şi problema nu e mică… Dar, e mai simplu să promiţi asfalt, borduri, canalizare, locuri de muncă. Întrebaţi-i CUM? Sistemului îi este teamă de tine, când ești inteligent. Folosește-te de asta și schimbă ceva în favoarea ta! Nu mai vota clovni sau papagali!
