Am primit la redacție un material realizat de un tânăr economist reșițean, Ana-Maria Manciu. Ana-Maria readuce în conștiința publică o legendă a sportului reșițean cu motor, Eugen Peteanu. Ne bucurăm să vorbim din nou despre Eugen Peteanu, amintindu-ne, cu ocazia asta, cu multă nostalgie de competițiile naționale și internaționale pe care le organiza și găzduia municipiul nostru și de aceea redăm mai jos, articolul.
„Au mai venit şi alţii…Am stat mult timp cu ei să discut. Degeaba.”- îşi începe discursul în urma abordării domnul Eugen Peteanu. Nu ştiţi cine este. Nici eu nu ştiam, dat fiind faptul că am fost născută în 87, anul în care cupa Formula 1 Easter era în plină glorie şi Reşiţa se mândrea cu unul din cei mai buni piloţi de formulă şi carting din ţară. „Câţi ani ai – mă întreabă domnul Eugen . „Păi sunt născută în 87, am aproape 29 ani, fac anul ăsta.” „Ei, eu am câştigat 23 de cupe la viaţa mea în acest sport şi ultima a fost acum câţiva ani”. Am rămas înmărmurită. De ce eu, tânăr, nu ştiam asta? De ce nu ne cunoaştem noi, tinerii, legendele? Câţi ştiu despre realizările acestui mare om al sportului reşiţean? „Păi şi s-a scris despre dumneavoastră până acum. Eu nu vă cunoşteam şi nici nu am ştiut despre dumneavoastră. M-am gândit să vă abordez după ce bunul meu prieten, Mario, mi-a spus de dumneavoastră”. A tras aer în piept, liniştit parcă după toate abordările altor partide şi altor oameni ce au avut interes în a și-l apropia şi nu i-a mai interesat, apoi. Adevărul e că nici eu nu eram altceva, la prima vedere. Am ştiut asta. A început să ne povestească, în cele câteva minute, în scara de bloc în care i-am spus că vreau să vorbim şi a zâmbit. Ne-a spus că ne trebuie bani, foarte mulţi bani pentru resuscitarea unui sport care a fost o emblemă a ocupaţiei inginerilor din Reşiţa. I-am spus că se găsesc investitori, că au mai fost şi alţii cu bani care au investit în aşa ceva. A continuat să-mi spună povestea unor astfel de investiţii pe care cu drag o voi relata în articolele următoare. „Vreau să scriu un articol despre dumneavoastră. Îmi permiteţi, vă rog. O să pun și o poză frumoasă cu dumneavoastră” A zâmbit şi mi-a spus ”caută pe google şi poţi vedea şi acolo realizările mele.” Adevărul este că omul era sătul de cei care îl căutau, îi furau informaţia şi o întindeau mişeleşte, atribuindu-şi calităţi pe care nici care nu le deţineau. L-am întrebat de ce un om, cu atât de multe realizări în acest domeniu, are doar o şcoală de şoferi şi atât. De ce nu este antrenor, cu şcoală de carting şi pilotaj în domeniu? Mi-a spus că ar face, că i-ar plăcea foarte mult şi m-a întors la aceeaşi problemă: banii. „ Dar totuşi…Investitorii…Dacă am avea un om care să fie deschis la aşa ceva…” „Asta nu ţine numai de Primărie sau numai de Poliţie, sau numai de Jandarmi. Sunt mulţi factori. Apoi, oamenii trebuie să fie deschişi la aşa ceva. Au fost două accidente pe vremea aceea. O fată de 12 ani a murit la Reşiţa. Un pilot, în altă parte a ţării.” I-am spus că şi Alonso „şi-a dat-o” recent şi, uite, că e bine. A zâmbit şi a înţeles clar ce spuneam sau, mă rog, ceea ce vroiam să spun, pentru că eram dezarmată în faţa unei legende. Nu ştiam multe şi eram dornică să aflu, iar în cele câteva minute de vorbă am aflat suficiente cât să mă determine să scriu despre el. (Va urma)
Ana-Maria Manciu