Dacă tot ne-am vândut pământurile europenilor, care ştiu ei mai bine ca noi ce să facă cu ele, iată că ne-am scăpat de campaniile agricole şi ne-am pricopsit cu cele campanii electorale. Campanii în care, infractorii cu gulere albe vin şi ne cer voturile. Pentru primării, pentru consilii judeţene. Toţi, mirese. Sau, pentru a fi mai explicit, fete mari. Toţi concurenţii, fireşte, ne vor binele. Vor să ne transforme uliţele satelor şi străzile oraşelor în autodromuri. Interesant este că, cei noi ce vin acum cu oferte de a fi aleşi, sunt tot cei vechi. Cu mici excepţii, jigodiile ce au dus Caraş-Severinul cu un loc înaintea Vasluiului la coada dezvoltării economice a judeţelor din România, vin acum şi ne cer din nou votul. Pentru ce, măi nesimţiţilor? Ce investiţii, ce proiecte de dezvoltare a judeţului aţi promovat şi le-aţi pus în practică? Aveţi o statistică în care se regăsesc cetăţenii peste 18 ani plecaţi la Timişoara sau în lumea largă? Ştiţi voi, iresponsabili ce aţi golit judeţul de orice fel de valoare, ce înseamnă patriotismul local? Ce-o fi aia, „gugulan cu car cu mere”, ce-o fi „de-asupra de Reşiţa” etc. Repere de patriotism local, călcate în picioare de găinarii ce merg la primărie pentru o concesiune sau o şpagă de ceva euro pentru un apartament ANL. Gunoaie ce se adună în şedinţe de consiliu local pentru a-şi împărţi terenurile din localitate. Când sunt prinşi, scâncesc şi le curg lacrimi pentru nedreptăţile ce li se fac. Îi doare în cur de binele obştii. Vor totul pentru ei. Nu au lacrimi pentru semenii ce muncesc de-i ia dracul pe minimul pe economie. Lacrimile le vin doar când li se pun cătuşele pe mâini. Şi-atunci, politic, desigur! Doar gunoaie, gunoaie şi iar gunoaie. Umane. Scursori ale unei societăţi aflate într-o permanentă derivă. Mai puţin şi, odată cu Sfânta Înviere, intrăm în mizerabila campanie electorală. Isus şi Barabas, la fel ca în urmă cu două milenii, se înfruntă din nou. Ce vă întreb eu, acum, îl vom graţia (vota) din nou pe hoţ?
