Una dintre trăsăturile dominante ale civilizaţiei contemporane este încrederea febrilă, aproape religioasă, în poţiunea magică, în leacul minune. Bazarul de iluzii colcăie de oferte de nerefuzat: pastile de slăbit, self-help, mântuire 24 din 24, sucuri detoxifiante, ghicit în cafea, life coaching, cărţi motivaţionale, yoga. Câte şi mai câte! Ciudat de cenuşie e Terra având în vedere atâtea propte pentru atingerea succesului, iluminării şi a trupului perfect.
Este, însă, în firea lucrurilor ca soluţiile să nu poată fi atât de simple. Un analgezic puternic amorţeşte temporar durerea însă nu o tratează. Mai mult, efectele pe termen lung ale acestor pilule sunt devastatoare pentru corp. Sau, dacă-mi permiteţi o paralelă culinară, supa la plic, ieftină şi rapidă, ce măcelăreşte ficatul. Indubitabil îmbătătoare această iluzie care ne promite că ne putem îndopa trupurile cu grăsimi şi zahăruri apoi să bem un suc de fructe pentru a-l curăţa, că ne putem purta inuman cu cei din jur apoi să gândim pozitiv şi să vizualizăm cum problemele noastre se topesc în Absolut.
Pericolele popularităţii crescânde ale acestor programe sunt ameţitor de adânci. Această paradă vastă de clişee, truisme şi platitudini ambalate grijuliu în adevăruri absolute ne face să căutăm obsedant o scurtătură a vieţii, o gaură de vierme ce ne transportă direct în Nirvana visurilor noastre modelate de materialism şi superficialitate. Această căutare este nu doar sortită eşecului, ci este mai obositoare decât parcurgerea drumului lung, aparent lipsit de sens şi obositor care este cotidianul. Coborând în plan teluric, desigur, vânzarea gogoşilor este o afacere teribil de profitabilă pentru şarlatanii care infestează minţile oamenilor cu astfel de rebuturi semidocte. Aceste persoane au găsit, e drept, calea succesului facil, profitând de naivitatea şi aplecarea spre superfluu a legiunii de naivi.
Să nu mai vorbim că aceste pilule de slăbit sau aceste cărţi de fericire în 12 paşi (sau un singur pas, poate e de ajuns doar să dai 1000 de euro pe un curs de “autoperfecţionare”) nu sunt fabricate/scrise având la bază studii ştiinţifice riguroase, ci jumătăţi de adevăr, reformulări sau pur şi simplu minciuni. Până şi denumirea de “self help” este aberantă. Mă şi întreb cât de mult se ajută pe sine o persoană care preia mecanic ce citeşte într-o carte, convins fiind că acolo va găsi vizuina de iepure către Ţara Minunilor.
De fapt, tot stând şi analizând această problemă, mi-am dat seama că pot şi eu să ofer cheia fericirii, asta într-un singur pas: fugiţi cât vă ţin picioarele de oricine vă promite marea cu sarea!
Foto: Vlad Botgros
