…că altfel nu vă pot spune! Glumesc un pic dar numai pe jumătate, pentru că ne aflăm în fața unui alt ciclu electoral, la fel de sastisiți de promisiuni deșarte, de vorbe goale, de invariabilii traseiști politici, de dinozaurii de profesie, care nu se mai lasă duși de la putere. Când, de fapt, vorba unui invitat de-al meu la o emisiune, ar trebui să treacă undeva în sfera consultanței. Dar o reală consultanță, nu doar transferarea vechilor metehne către tânăra generație. Aritmetica votului este noul zeu la care se înclină toată lumea politică și, atenție, acești oameni ne hotarăsc destinele pentru încă patru sau cine știe câți ani! Văd din nou politicieni zâmbăreți, cosmetizați de Photoshop sau pozați pe modul ”beauty face” al aparatelor moderne de fotografiat, pentru a arăta prosperi, frumoși, fără riduri. Numai că deasupra lor strălucesc sigle ale unor partide cu totul noi. Ion Tabugan, UNPR-ist de frunte, zâmbește de sub sigla PMP, ca și cum ar fi făcut parte din această formațiune încă înainte de nașterea ei din pântecul politic al României. Tudorița Nicula, o viață în PSD, dezamăgită, e drept, vine în PNL cu aplauze. Sunt multe exemple despre felul în care înțelegem această politică. Iar dacă aritmetica votului strivește tot ce ar putea însemna sacrificiul pentru oameni, atunci de unde să ne mai așteptăm ca aleșii noștri de peste nicio lună să plece cu o agendă clară la ei? O agendă care poate rezolva probleme vitale ale Caraș-Severinului. Nu mai putem fi de acord cu politici timorate, cu plecăciuni în fața Bucureștiului, ci e nevoie de mai multă persuasiune. Dar ce vorbesc eu de persuasiune? Avem nevoie de insistențe clare și chiar de o anume formă de tupeu, în sensul bun al cuvântului. Pentru asta însă aleșii trebuie să plece înarmați cu proiecte și cu programe clare, bine articulate, logice. Ținta finală nu e numărul de voturi sau n-ar trebui să fie, ci acele proiecte care să aducă bunăstare, care să elimine profundele inechități dintre dezvoltarea zonelor României. E nevoie de oameni, însă, pentru asta. Am tot călătorit în ultima vreme și pot să spun că România se mișcă. Se vede clar mâna de gospodar, să observă clar efectele banilor europeni sau guvernamentali, acolo unde au fost investiți așa cum trebuie. Numai noi ne luptăm, la mișto, prin consiliile locale sau chiar în cel județean, cu tot felul vanități, egoisme ieftine, interese minuscule. Pierdem perspectiva și asta ne va costa încă mulți ani de izolare.
Așa că, până la urmă, nici nu ne interesează prea tare cine va câștiga aceste alegeri. Vrem doar să fim conectați măcar la ritmul de dezvoltare al altor localități din România, ca nu mai vorbim de alte state civilizate. Cerem prea mult?
