Tabloul poveştii noastre pare înceţoşat. Aşa că, din primul rând aş vrea să-l clarific. Să îngroş câteva tuşe ce ar putea fi repere de gândire. Analiştii şi cercetătorii americani, democraţi şi republicani, prevăd o prelungire a actualei crize internaţionale până în 2020. Unii dintre ei spun că vor fi altele, şi altele, şi altele, mereu în cascadă, într-o succesiune a determinismului, fiecare provocând-o pe următoarea. La sfârşitul acestei perioade, e clar că lumea va arăta altfel. Vor exista alţi actori globali, alte centre de putere, pentru că despre asta este vorba şi nu despre oameni, vieţi şi destine, din analizele provincial-sentimentale! Cercetătorii think-thanku-rilor vorbesc despre o confruntare SUA-China. Ea a şi început deja, dacă urmăriţi relaţia „nepotrivită” între yuan şi dolar, sau între capitalul chinez şi bonurile americane de trezorerie, importuri şi exporturi. Gânditorii americani, exclud Rusia din ierarhia puterilor globale, incluzând-o în cea a puterilor regionale! În acest context, intelighenţia rusă, vigilentă, şi-a repoziţionat obiectivele în vecinătatea apropiată. România nu a scăpat, ţara noastră fiind, de fapt, un teritoriu important pentru Moscova.
Din punct de vedere economic şi persuasiv, Ungaria este în prima linie a intereselor ruseşti în regiune. O urmează, cuminţi, Bulgaria, dependentă aproape în totalitate de gazul Fraţilor, Serbia, tributară pan-slavismului economic şi Republica Moldova indecisă, ca întotdeauna. În ultimii 10 ani, România a avut o poziţie extrem de belicoasă la adresa Rusiei. În ceea ce-i priveşte pe ruşi, caracterul agresiv-conflictual al preşedintelui Traian Băsescu, comentat în plan intern, este ipocrit şi păgubos în plan extern. Ipocrit, pentru că să o ţii cât e ziulica de lungă cu discursul împotriva Moscovei, când PETROLUL, OŢELUL, ALUMINIUL şi o parte din ENERGIA României sunt controlate de RUŞI, mi se pare o ipocrizie dacă nu o tâmpenie! În 2004, cineva, băiat deştept, m-a întrebat (am scris şi un comentariu în ziarul Flamura!): te-ai gândit că Băsescu e agent rus? Că e plătit de Kremlin să fie Gică Contra în proiectele ruseşti din Europa? Întrebarea prietenului meu revine, nu fără o anumită doză de umor amar, acum, când Elena Udrea l-a atacat repetat pe şeful interimar al serviciului care se ocupă de monitorizarea şi contracararea acţiunilor agenţilor străini aflaţi pe teritoriul României. Şi, dintr-un calcul simplu, ruşii ar dispune de aproximativ 2000 de astfel de lucrători pe teritoriul României, la ora actuală! Iar intensificarea acţiunilor multiple ale acestora este determinată de conjunctura internaţională, de războiul din Ukraina, de înfiinţarea de baze militare şi comandamente NATO pe teritoriul României şi pe bascularea puterii politice şi economice în urma alegerilor prezidenţiale.
România ESTE o Ţară Levantină, fără reguli clare, cu o corupţie endemică, cu promisiuni şi retractări, cu umilinţe, sărăcii şi trădări uluitoare. O astfel de “creatură” e clar că NICIODATĂ nu va urca pe calul alb al Europei. E bine să ne dăm seama de acest lucru şi să nu mai pupăm “părţile intime” ale nimănui în orgoliul şi trufia noastră de a sta la altă masă, decât cea care ne-a fost rezervată de Dumnezeu! Mai ales acum, când Uniunea Europeană, se află într-o puternică şi chiar perversă relaţie nepotrivită cu Rusia!
Studii făcute de analiştii ruşi, recunosc că ţara a traversat un proces de destructurare după 1989, în care forţele centrifuge i-au smuls, pur şi simplu, regiuni vitale. Astăzi, bancul: „Cu cine se învecinează URSS? Cu cine vrea!”, nu mai este valabil. Cu toate acestea, conducerea de la Kremlin a reuşit să re-aducă Rusia la masa de joc. Analiştii spun, revin, că după această perioadă de criză, sistemul economic liberal, în ciuda multi-naţionalelor şi actorilor globali, va dispărea, în locul său făcându-şi apariţia un sistem economic etatist-naţionalist, iar lumea unipolară americană nu va fi bi-polară americano-chineză – aşa cum prevede Washingtonul – ci multi-polară, incluzând în această ecuaţie economiile emergente deja vizibile: Rusia, Brazilia, Mexicul, Turcia etc.
Există semne care confirmă această teorie: protecţionismul UE la declanşarea Crizei şi refacerea spaţiului vital de către Rusia. Pentru Kremlin, protecţia Moscovei în Cîmpia de Vest este vitală. Toate invaziile militare, de la Napoleon încoace, au avut loc prin Belarus-Ukraina! Dacă Ukraina ar fi rămas în ceaţa portocalie, distanţa peste „prăpastie” între Ukraina şi Kazahstan s-ar fi redus la ceva mai mult de 600 de km! Reintrarea Ukrainei în matca sa firească este o victorie strategică a Rusiei. Înainte de Maidan, Ukraina, împreună cu Belarusul şi Kazahstanul au format deja o uniune vamală în interiorul CSI, declarată deja ca un spaţiu similar celui UE, ce-şi propune, în viitorul apropiat să opereze cu o monedă proprie, alta decât rubla, care ar putea fi moneda oficială a gazului, de exemplu! Un alt spaţiu vital pentru Rusia este Caucazul, ca frontieră de demarcaţie între interesele sale şi ale Turciei (NATO) în regiune. După pierderea grea a Georgiei, păstrarea republicilor din „brâul de Nord” – Daghestan, Cecenia, Inguşeţia, Osetia de Nord, Kabardino-Balkaria şi Karaceaevo-Cerkessa, este vitală. Cum vital este şi controlul Georgiei, nu atât prin Armenia – rivala istorică a Georgiei – cât prin cele două enclave independente: Osetia de Sud şi Abhazia. Azerbaidjanul, apropiat Iranului şi Turciei, a întreţinut mereu un conflict de nişă cu susţinerea Westului, în enclava Nagorno-Karabah. Aşadar, controlul „Brâului de Nord” al Caucazului este vital. El dă valoare strategică celor două enclave separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, ceea ce nu se mai poate spune despre Transnistria, în contextul în care, în Ukraina nu apare Novorossia.
Acesta este contextul în care Generalul Coldea a devenit, peste noapte, duşmanul numărul unu al democraţiei levantine româneşti! Dacă stabilitatea socială în România a rămas în ultimii ani ne-explozivă, acest lucru se datorează EXCLUSIV comunităţii naţionale de informaţii şi nicidecum CONSILIERILOR Cotrocenilor sau performanţelor fantastice ale partidului de guvernământ, clasei politice sau Guvernului Boc avându-i în frunte pe “răul cel mai mic” şi „blonda de la Cotroceni”! Serviciile româneşti, aşa hulite cum sunt ele, fără legi şi fără posibilităţi de intervenţie şi corectare, aflate la mâna exclusivă a decidentului politic, au reuşit să împiedice un haos generalizat în România. Pentru că, dincolo de CRIZA INTERNAŢIONALĂ reală, dincolo de CRIZA GENERALIZATĂ din România, PROFESIONIŞTII se străduiesc să ne mai fericească şi cu o CRIZĂ TOTALĂ, externă şi speculativă, la adăpostul căreia “băieţii deştepţi” să tragă ce a mai rămas din acest spaţiu geo-politic, că ţară nu mai pot să-i zic! România nu ar fi primul exemplu de acest gen, s-au mai petrecut astfel de lucruri în Brazilia şi chiar în Canada, cazurile fiind analizate în FMI şi BM!
România are, din păcate, toate simptomele unui stat atacabil şi atacat, un atac despre care se ştia de câţiva ani, dar pentru desluşirea căruia ai nevoie de consilieri care să vorbească deschis despre Elena Udrea şi modelul reprezentat de aceasta!
Fostul consilier prezidenţial pe probleme de securitate şi apărare, Iulian Fota a declarat, la un moment dat, un lucru interesant, fără însă să rostească nume, preluat în Ziuaveche.ro. Citez: “Democraţia poate fi în pericol, pentru că se produce un fenomen de deprofesionalizare a României, pe motive pe care le putem discuta, cât şi din cauza faptului că începem să nu mai discutăm probleme fundamentale, neavând suficientă expertiză şi neavând suficientă aplecare asupra acestor chestiuni. Şi atunci înlocuim dezbaterea pe problemele adevărate ale României cu o falsă dezbatere care nu se bazează pe analiză, ci pe păreri, care nu sunt bazate pe informaţii clare, ci pe bârfe şi chiar pe minciuni şi care într-un final, dincolo de faptul că dau un mesaj complet greşit, fals, cetăţeanului, nici nu va duce la rezolvarea problemelor”… Şi ceea ce mi se pare iar foarte grav este că noi am dat complet pe margine experţii, oamenii care ar putea să-şi spună parerea despre problemele sociale, economice, politice, demografice ale României, lăsând arena unor oameni care astăzi vin şi vorbesc de economie, aceeaşi oameni mâine vorbesc despre social, aceeaşi oameni la sfârşitul săptămânii ajung să-şi dea cu părerea despre NATO sau Uniunea Europeană. După părerea mea, dezbaterea publică din România a intrat într-o perioadă foarte complicată, sterilă pentru că pe parcursul ultimilor ani a fost înlocuită cu demagogie publică din ce în ce mai clară şi mai vizibilă care repet, ne manîncă timp şi atenţie, dar într-un final nu va lămuri niciuna din marile probleme ale României”.
Într-un interviu acordat ziarului Times (www.timesonline.co.uk) din 13 iunie 2004, Noam Chomsky spunea: „Termenul globalizare a fost însuşit de Putere, atribuindu-i sensul de integrare economică, în care primordiale sunt interesele investitorilor şi numai foarte rar ale oamenilor. A treia cale este o variantă a programelor corporaţiilor de integrare economică internaţională, cu o faţă umană. Comunitatea serviciilor speciale americane, cu colaborarea unor experţi din lumea universitară şi din lumea afacerilor, a produs recent o prognoză pentru următorii 15 ani. Se aşteaptă ca globalizarea (în sensul dat acestui termen de centrele de putere) să fie aprofundată, conducând la instabilitate financiară şi o mai mare diviziune economică. Instabilitatea financiară presupune o şi mai mică creştere economică decât în ultimii 25 de ani de globalizare, care sunt caracterizaţi prin degradarea indicatorilor macro-economici şi sociali. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii)”. Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava, globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sunt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricând se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă.
Revoltele se pot radicaliza. Asociate cu rate înalte ale divorţului, avortului, sărăciei, alcoolismului, aceste fenomene sunt expresia a ceea ce se numeşte anomie socială şi reprezintă o criză societală generalizată. Pe plan intern, radicalizarea are foarte multe cauze care rezidă în principiu din: – inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei; – aroganţa puterii; – lupta pentru putere şi supremaţie; – ura celui slab faţă de cel puternic, izvorâtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă; – proliferarea disperării.
Elena Udrea are parte de un linşaj! Blonda de la Cotroceni reprezintă, în momentul de faţă, exponentul prim al puterii folosite la extrem, al înavuţirii conjuncturale, inegalităţii sociale, bogăţiei opulente, aroganţei… şi, de ce nu, al unei puteri străine de interesele naţionale ale României!
