Organizaţia Reporteri fără Frontiere consideră că anul 2016 a însemnat unul al vînătorii de jurnalişti. Presiunile asupra libertăţii presei, duse pînă la închiderea în mod arbitrar a mass-media, şi autocenzura s-au simţit, anul trecut, mai mult ca oricînd. Cazurile Turciei şi Mexicului.
Uciderile jurnaliştilor au fost deliberate. Ei au fost vînaţi, în special în Afghanistan şi Yemen. Syria ocupă, însă, locul fruntaş în aceea ce priveşte uciderea jurnaliştilor. Două treimi dintre jurnaliștii uciși în 2016 au fost într-o zonă de conflict.
Acest bilanţ reprezintă şi rezultatul deciziei criminale a redacțiilor care sînt reticente în trimiterea reporterilor la cursuri de specialitate.
“Violența împotriva jurnaliștilor este din ce în ce mai mult executată în mod deliberat”, a declarat Christophe Deloire, secretar general al RSF. “Această situație alarmantă reflectă eșecul evident al inițiativelor internaționale de protecție a jurnaliștilor. Ea a semnat condamnarea la moarte a informațiilor independente în zonele de cenzură și propagandă, cu grupuri extremiste, în special în Orientul Mijlociu”… “Odată cu instalarea unui nou secretar general al ONU, Antonio Guterres, este urgent să desemneze un reprezentant special pentru protecția jurnaliștilor”.
Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor (FIJ), în parteneriat cu Biroul UNESCO la Beirut şi în colaborare cu Direcţia de Învăţămînt Superior din cadrul Ministerului libanez Educaţiei şi Învăţămîntului Superior, a organizat la începutul anului trecut, o conferinţă regională la Beirut, Liban pentru a dezbate un “curs tip cu privire la siguranţa jurnaliştilor în universităţi”.
Conferinţa şi-a propus să creeze un mediu propice pentru viitorii jurnalişti, permiţîndu-le să acopere ştiri într-un mod mai sigur şi mai profesionist, luîndu-se în considerare atît contextul local, precum şi standardele internaţionale în vigoare. Acesta a servit, de asemenea, la actualizarea programelor de jurnalism în universităţi, prin adaptarea şi integrarea diferitelor componente ale noului curs de siguranţă.
Lumea devine tot mai periculoasă pentru jurnalişti, a declarat presedintele FIJ, Jim Boumelha. “Aproximativ 2.300 de jurnalişti au fost ucişi în ultimii 25 de ani; o medie de doi jurnalişti pe săptămînă “. Atacurile şi crimele comise împotriva profesioniştilor din media au atins cote alarmante în ultimii ani, creînd un climat de teamă şi nesiguranţă. Mulţi jurnalişti au fost ameninţaţi, atacaţi şi chiar ucişi din diferite motive, inclusiv afilierea lor politică. În plus, reprezentanţii mass-media îşi exprimă mereu îngrijorarea cu privire la siguranţa personală ca fiind cea mai mare provocare de a-şi îndeplini atribuţiile lor profesionale. Împreună cu aceste probleme de siguranţă motivate politic, la jurnaliştii care acoperă evenimente în domeniu, se raportează o creştere a numărului de atacuri directe împotriva lor, pe stradă. Mulţi au fost supuşi violenţei în timp ce acopereau incidente majore, cum ar fi proteste şi demonstraţii. Războaiele şi conflictele armate reprezintă o altă ameninţare majoră pentru jurnalişti. Atît personalul mass-media, precum şi instituţiile au fost ţinta unor atacuri, crime, precum şi distrugere intenţionată.
Cel puţin 74 de jurnalişti au fost ucişi între 1 ianuarie 2016 şi 10 decembrie 2016, în timpul exercitării misiunii, scrie raportul RSF. În 2015 numărul jurnaliştilor ucişi a fost de 101. Această diferenţă, ce ar putea să ne bucure, arată că jurnaliştii au fugit din calea pericolului iminent pentru ei, în special în Syria, Iraq, Lybia, Yemen, Afghanistan și Burundi. Aceste exemple reprezintă tot atîtea găuri negre în informaţiile credibile!
122 de jurnaliști și profesioniști media au fost uciși în 2016, conform noilor statistici publicate de cea mai mare organizație de jurnaliști din lume, FIJ.
Federația Internațională a Jurnaliștilor (FIJ), care reprezintă peste 600.000 de membrii din 140 de de ţări, a publicat statistica cu cei 93 de jurnalişti ucişi în misiune în 2016. Alţi 29 a murit în accidente de avion!
Deşi cifrele pentru 2016 sînt în scădere, de la 112 în 2015, nivelurile de violență au fost mai mari în Afghanistan, Guatemala, Iraq și Mexic. Yemen, India, Pakistan și Syria formează un alt grup în care nu s-a produs nici o schimbare a numărului de asasinate faţă de 2015.
“Numărul de jurnaliști și personal media ucis în misiune ar putea fi mai mare, însă lipsesc de informații credibile cu privire la aceste cazuri şi din cauza autocenzurii în unele țări, pentru a evita atragerea atenției nedorita a baronilor infracționalității “, a declarat secretarul general al FIJ Anthony Bellanger.
În conformitate cu înregistrările FIJ, lumea arabă și Orientul Mijlociu are cea mai mare cu 30 de ucidere concordanței, urmată de Asia Pacific, cu 28 de asasinate, America Latină, cu 24, Africa 8 și Europa, cu doar trei asasinate.
Țările cu cel mai mare număr de asasinate media sînt:
• Iraq: 15, • Afganistan: 13, • Mexic: 11, • Yemen: 8, • Guatemala 6, • Syria: 6, • India: 5, • Pakistan: 5.
Atît în România, cît şi în restul Europei pluralismul presei este în pericol, arată studiul Media Pluralism Monitor. România este singura ţară cu semnale de alarmă la toate nivelurile, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de bază pentru o presă funcţională. Cele mai mari riscuri atît în România cît şi în majoritatea statelor vizează concentrarea patronatului pieţei de media, competenţele media subdezvoltate în rîndul populaţiei, politizarea controlului asupra canalelor media, independenţa serviciilor publice de media, publicitatea de stat sau chiar siguranţa jurnaliştilor.
Cele mai mari riscuri includ lipsa transparenţei privind concentrarea patronatului pieţei de media, politizarea controlului organizaţiilor media, independenţa TVR, nivelul scăzut al competenţelor media în rîndul publicului, precum şi precaritatea condiţiilor de desfăşurare a profesiei de jurnalist.
România este singura ţară, din cele 19 europene, în care nu sînt asigurate condiţii de bază pentru o presă funcţională în mare parte din cauza problemelor ce ţin de statutul jurnaliştilor. Neregulile frecvente la nivelul plății salariilor, nesiguranța locurilor de muncă, situația economică în general dificilă a presei din România (în special pentru ziare), pun jurnalismul într-o situație foarte precară, vulnerabil la instrumentalizare şi influențe externe, faţă de care jurnaliştii nu au mijloacele necesare pentru a se proteja (reglementări legale sau interne, organizaţii puternice care să îi reprezinte, etc.). În acest context dificil, devine puțin probabil ca presa din România să producă un conținut de calitate, în interesul public.
În România, în 2016, Federaţia Sindicatelor FAIR – MediaSind constată că situaţia libertăţii presei în România sa deteriorat din cauza intervenţiei politicului. FAIR–MediaSind semnalează faptul că instituţiile publice de presă rămîn excesiv de politizate. Intervenția abuzivă a politicului a adus Televiziunea Română în pragul colapsului, iar Radioul Public este confruntat cu acuzaţii de corupţie şi cu decizii arbitrare care limitează dreptul jurnaliștilor la liberă exprimare. Nu putem să nu observăm insistența cu care Puterea susține la conducerea Radioului Public, în ciuda numeroaselor proteste publice declanşate atît în ţară cît şi în străinătate, un om incompatibil și chiar semnatar al unui angajament cu fosta securitate. Nu putem ignora nici modul în care este cheltuit banul public, de multe ori, în favoarea clientelei. Abuzurile împotriva angajaților au continuat, iar parlamentarii au ignorat orice protest preferînd să ascundă sub preş orice sesizare primită din partea societăţii civile.
În acelaşi timp, dialogul social, la toate nivelurile, este compromis de o legislaţie a muncii restrictivă şi abuzivă. Astfel, negocierea Contractului Colectiv de Muncă din sectorul Cultură şi Mass-Media este blocată.
Presa scrisă, dar și cea audio-video și, în special, cea locală, sînt pe cale de dispariţie, întrucît actuala legislație a muncii nu mai oferă o protecție reală angajaților din presă.
Societățile private sînt sufocate de o impozitare excesivă și depind, în mare parte, de interesele baronilor locali.
Din aceste motive, şi în acest an, singura speranţă pentru jurnalistul român rămîne presiunea străzii şi, în special, presiunea instanţelor internaţionale asupra factorilor decizionali autohtoni, care să scoată presa din sfera influiențelor politice, de orice fel. Unele persoane folosesc, în mod abuziv, meseria de jurnalist, cu scopul de a intimida, şantaja sau pentru a face trafic de influenţă.
Mai mult, unele autorităţi locale au făcut eforturi pentru a bloca difuzarea unor materiale jurnalistice critice la adresa lor, iar avertizorii de integritate au fost hărţuiţi, la rîndul lor, de instituţii sau companii publice. Îngrijorătoare este situaţia privind siguranţa fizică şi digitală a jurnaliştilor în România şi în alte patru ţări (Croaţia, Letonia, Lituania şi Suedia), unde au avut loc în ultimii ani ameninţări frecvente şi chiar unele atacuri fizice sau digitale la adresa jurnaliştilor. La categoria “ameninţări” la adresa jurnaliştilor, Radioul Public deţine poziţia fruntaşă, potriit rapoartelor, anul 2016 fiind unul de vîrf.
În ceea ce prieşte presa scrisă. Primele trei cotidiene naţionale, cele mai vechi şi de referinţă; media vînzarilor conform declaraţiilor de difuzare pentru aprilie-iunie 2016: Evenimentul Zilei – 10 982 exemplare/zi, Romania liberă – 9735, Adevărul – 8670.
Nici la televiziuni lucrurile nu stau mai bine. Conform audienţelor pe luna septembrie 2016 – an electoral!: Romania TV 372.000 (2,1 % Rtg), Antena 3 367.000 (2,1), B1Tv 91.000 (0,5), Digi 24 64.000 (0,4), Realitatea 60.000 (0,3). Total 954.000 telespectatori de prime time (medie zilnica). Adică, unul din 18 adulţi români cu drept de vot se mai uită la actualităţile presupus serioase ale zilei!
Cercetarea privind situaţia din România a fost realizată de echipa Median Research Centre/OpenPolitics, cu sprijinul mai multor experţi media din sfera academică, societatea civilă (ActiveWatch, CJI, ARCA), autorităţi de reglementare a presei (CNA), şi reprezentanţi ai organizaţiilor de presă (EurActiv, Ringier).
În 2016, peste 20 de jurnalişti din presa locală reşiţeană, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile au protestat în faţa Tribunalului Judeţean Caraş-Severin împotriva deciziei instanţei de a condamna două jurnaliste la plata a 15.000 de lei despăgubiri pentru că l-au numit „directoraș” pe șeful AJOFM Caraș-Severin și au arătat că acesta nu-și mai vede lungul nasului, anunţă Radio România. Conform deciziei judecătoreşti, cuvintele precum „directoraș” sau „suspect” sînt denigratoare, iar actul de a suna un șef de instituție publică pentru a-i cere un punct de vedere legat de un anumit subiect de interes public este o dovadă de rea-credinţă. Sentinţa este puternic contestată de societatea civilă, fiind considerată o vendetă personală a celor două judecătoare împotriva publicaţiei Express de Banat, unde au apărut câteva articole considerate denigratoare la adresa celor doi magistraţi.
Trei jurnalişti din Caraş-Severin, Daniel Stanciu, Victor Nafiru şi Sergiu Taban sînt hărţuiţi în procese de calomnie şi defăimare.
