Dezbateri publice, talk-show-uri, niagare nesfârşite de vorbe, miliarde de litere, monitoare sau televizoare încinse la maximum, calculatoare cu coolere zbârnâind la limită, bârfe, politică, politică, politică, alegeri, guverne, parlamentari, terorism, şefi de partide, scrutin, directori, primari, serviciu, preşedinţi, economie, ziare, Uniunea Europeană, Statele Unite, Orient, criză, euro, maşini, leu, inflaţie, proteste, preţuri, mizerie, vulgaritate, petrol, servicii secrete, război, interese, foamete, secetă, aur, Hollywood, uragane, liceu, crimă, atentat, încălzire globală, focuri de armă, blocadă, negocieri, declaraţii, proteste, putere mondială, averi, ocultism.
Năucitor, nu? Aşa supravieţuim. Agresivitatea asta o suportă celulele noastre, creierele noastre, conştiinţele noastre, sufletele noastre, zilnic. De fapt, în fiecare secundă. „Orice formă vie de pe Pământ e o modalitate de a se opune puterii distrugătoare a timpului“, se spune. Forma vie e agresată nu numai de radicalii liberi, la mare modă, care sapă, se pretinde, în fiecare microsecundă la „fundaţia“ celulelor, distrugându-le, ci şi de asprimea unei societăţi bezmetice, în direcţia explozivă în care a apucat-o.
În spatele acestui decor asurzitor, liniştea rece a Planului. A marelui Plan Universal, care va duce omenirea într-o direcţie ocultă, ermetică, favorabilă necunoscuţilor păpuşari planetari, care ar scrie partituri pentru ceea ce credem noi că reprezintă puterea mondială, pentru şefii de state, pentru bancheri, pentru cei mai influenţi şi bogaţi indivizi ai planetei. Cei mai puternici oameni ai Terrei fac parte din organizaţiile lor. Dar aceştia doar interpretează partiturile respective. Cuminţi, docili, nu faţă de electorat, ci de cei care-i conduc. Şi noi ne închipuim că facem politică, ne iluzionăm că trăim în democraţii, că putem influenţa ceva cu bietele noastre voturi de pe la alegeri. Ne consumăm în politică, ardem în faţa televizoarelor, dar nu facem decât să ne agităm în decorul strâmt, meschin, al propriei noastre îngrădituri. Planul, Marele Plan, dacă există cu adevărat un asemenea plan, ne este complet necunoscut. Lucrurile evoluează într-o anume direcţie şi noi nu dispunem de insuficiente informaţii pentru a asambla acest puzzle imens, să-i putem vedem scopul.
