Imigrația dar și emigrația sunt noile realități ale acestor ani. Lumea a devenit un loc ceva mai nesigur, oaze de liniște și stabilitate s-au transformat în arii care îți pot da fiori și, iată, astfel paradigma s-a schimbat aproape cu totul. Am avut onoarea și plăcerea să merg duminică seara, la spectacolul Teatrului de Vest din Reșița, cu piesa prezentată și în debutul Festivalului Scena ca o Stradă, încheiat nu cu multă vreme în urmă, ”Migraaaaanți”. Piesă de prolificul Matei Vișniec, probabil cel mai important dramaturg român contemporan. O dramă, în fond, dar una plină de simboluri ale unei realități incontestabile: imigrația sau, dacă vreți migrația. Despre emigrație, însă, vom vorbi noi, mai mult, pentru că ”migrația” sau ”migranții” sunt, așa cum se spune și în textul piesei lui Vișniec, temeni îndulciți pentru o realitate cruntă. ”Migranții” sau ”Suntem prea mulți pentru blestemata asta de barcă” e încărcată, cum spuneam, de simboluri pentru fenomenul migraționist din Orientul Mijlociu. Personajele, extrem de versatil întruchipate de actorii colectivului reșițean, conduși de directorul artistic Dan Mirea, scenele foarte atent ”tăiate” și împletite în economia piesei, exprimă realități foarte actuale despre ceea ce înseamnă, pe de o parte, două tipuri de discurs fals: Europa ipocrită dar și minciuna din sânul migranților, care își distrug actele și declară toți că vin din zone de conflict armat. Articifialitatea celor două lumi e magistral exploatată în piesa lui Matei Vișniec: o doză de Coca-Cola pentru ”anestezierea” migrantul african, care își vinde un rinichi și un ochi pentru a veni cu avionul la Londra și pentru a-și aduce familia, ulterior. Spectatorii piesei, care sunt transformați în pasageri migranți, întreaga sală a Palatului Cultural devenind o mare barcă. Călăuzele, dure, avide bani, care nu pregetă să arunce în mare pe cei care n-au plătit, sfaturile lor pentru migranți: ”rupeți-vă actele, declarați ce nume vreți și că veniți cu toții din zone de război”. ”Învățați ceva germană și spuneți Frau Merkel ne-a invitat!”. Tragic, însă, copii și adulți înecați, din cauză că vestele de salvare sunt false, cumpărate pe câțiva bănuți de pe o piață de contrabandă. Un cimitir anonim, pe insula Lampedusa, acolo unde migranții sunt îngropați la gramadă, fără poziția ”cu capul spre Mecca”. O întreagă piață neagră înflorește în jurul fenomenului migraționist, inclusiv prostituție sau diverse instrumente de detectat migranții. Un tricou sau un steag al UE, pe ambarcațiunea din piesa lui Vișniec, costă cinci dolari. Doar cinci dolari! Multe, multe simboluri, în piesa Teatrului de Vest, toate indicând spre o realitate în care nimeni nu pare vinovat și, totodată, toată lumea pare vinovată. Un dualism inedit dar dramatic, despre un nou tip de confruntare. În final, le spune călăuza celor din ambarcațiune, ”aruncați-vă în mare, în apropierea țărmului. Scăpați de motorul bărcii, ca să fiți siguri că nu mai sunteți trimiși înapoi cu aceeași ambarcațiune! Și strigați Allah Akbar, pentru că oricum acestei pământuri sunt ale voastre!”.
Astăzi, exact după vizionarea piesei Teatrului de Vest, Poliția de Frontieră Oravița ne anunță că are în custodie 25 de irakieni. 11 bărbaţi, patru femei şi zece minori, cu vârste cuprinse între 3 şi 36 de ani, care nu aveau documente asupra lor. Aceştia au declarat că au trecut ilegal frontiera din Serbia în România cu intenţia de a ajunge în ţări din vestul Europei. Totodată, vor fi anunţate autorităţile de frontieră sârbe, în vederea cercetării în comun a evenimentului şi punerii în aplicare a acordului de readmisie. Până atunci, însă, este posibil să fie trimiși la Timișoara, la Centrul pentru Imigranți. Oameni obosiți, stresați, flămânzi, unii bolnavi. Așa că realitatea se întrețese indestructibil cu arta. Sau invers.
Sursa foto: Andrada Samoilă, Teatrul de Vest Reșița