După Ilie Verdeţ, originar din comuna Tîrnova, Sorin Grindeanu este al doilea bănăţean “de munte” care primeşte această demnitate. Şi o primeşte ca pe un pumn în plex, România de azi ne mai semănînd deloc cu ţara cunoscută de Ilie Verdeţ: stabilă şi predictibilă.
La 43 de ani, primul-ministru moşteneşte o entitate statală şi o naţiune bulversată de amatorismul şi trădările ultimilor 30 de ani, cu 20 de milioane de indivizi care-l privesc ca pe duhul din lampa lui Aladin. Vorbesc de o țară cu toate neîmplinirile ei sistemice şi de un premier care poartă pe umeri, la propriu, “greaua moştenire” a înaintaşilor săi. Dar, nici o moştenire nu a reuşit să-i “cocoşeze”, vreodată, pe almăjeni!
Greu, cumplit de greu, mă tem că-i va fi lui Sorin să înoate prin apele teribil de tulburi ale vremurilor politice actuale. Pentru că, înainte de toate, premierul Grindeanu va avea de luptat cu multe și enorme obstacole și prejudecăți. Ce vor putea fi, însă, depăşite, dacă, aşa cum a subliniat la Reşiţa, de două ori!, lăsăm politica mai în spate şi ne ocupăm de administraţie! Şi, la Reşiţa şi în Caraş-Severin, pare că această sintagmă devine realitate istorică. O realitate demarată, deloc surprinzător, la Soceni, la pasajul de cale ferată, de Preşedintele Silviu Hurduzeu şi Primarul Ioan Popa. Scriam, atunci, de “pacea de la Ezeriş” ale cărei consecinţe fireşti se răsfrîng în mai-binele oamenilor, indiferent de culori sau simpatii politice!
Ioan Popa a fost bine receptat de premierul Grindeanu. Nu e nici o surpriză. Ambii sînt tineri, au idei novatoare, în mintea lui Nelu zburdă proiecte investiţionale, în cea a lui Sorin ecuaţii şi limite matematice, cifre traduse în bani, investiţii şi… proiecte de viitor. Dar, vorbim de perspective într-o ţară care şi-a ratat generaţiile post-decembriste prin prăbuşirea sistemelor de educaţie, cercetare şi sănătate. Vorbim, totuși, de o țară din care au plecat pe capete zeci de mii de medici și de asistente medicale în ultimul deceniu, în vreme ce salariile mizerabile din învățămînt oferă, în bună măsură, explicația prăbușirii sistemului educațional autohton. Acestea sînt grijile premierului Grindeanu. Cele ale primarului Ioan Popa sînt legate de “recuperarea” unei Reşiţe ce trebuie aliniată pe linia de start, capabilă să-şi susţină performanţa educaţională, sănătatea, cercetarea etc…
Peste cele două personaje care au strălucit vineri, la Reşiţa, s-a ridicat, însă, gestul de Lord al politicii. Viceprimarul “verde”, Paul Vasile, a demisionat din funcţie lăsînd locul tînărului consilier social-democrat Gabriel Duruţ. Este un gest nobil, fără precedent în istoria politică modernă, a unui Nobil care pune mai presus de binele personal, binele comunităţii! Prin această demisie, Pacea de la Ezeriş s-a pecetluit cu alianţa PNL-PSD în Consiliul Local Reşiţa, deschizînd perspectivele oraşului spre 2020!
Chiar aşa! Cum spunea Ion Mocioalcă: “în Caraş-Severin, războiul s-a terminat, dar judeţul arată… ca după război”! E timpul să punem toţi umărul, nobili şi oameni liberi, muncitori, ţărani, oameni de afaceri, tineri şi mai puţin tineri (şi nu pot să nu mă gîndesc la iniţiativele repetate ale prietenului Aurel Văduva!) să reconstruim Banatul de Munte. Ca pe Germania!
