Radioul public iese din Evul Mediu

Ieri, Radioul Public, cea mai importantă instituţie media din România, atît din punct de vedere al actului jurnalistic, dar, mai ales, din punct de verdere a misiunii sociale, culturale, educative şi de securitate naţională, a ieşit din Evul Mediu şi se pregăteşte, sper, de Renaştere. Renascentismul posturilor publice ale SRR va fi posibil prin debarcarea conducerii i-“luminate” a lui Ovidiu Miculescu. Şi, sper, într-un viitor apropiat, al tuturor “partenerilor” săi!
Miculescu a plecat din fruntea radioului public aşa cum a “împărăţit”: într-un dispreţ total faţă de instituţie şi oamenii ei!
Informator al fostei Securităţi ceauşiste – CNSAS a confirmat oficial că Ovidiu Miculescu a semnat în anul 1987 un Angajament cu fosta Securitate (Dosarul fond de rețea nr. R 94603) pentru apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activități protocolare, ceea ce ridică multe semne de întrebare asupra moralității acestuia – Miculescu a fost declarat incompatibil, definitiv, de instanţele din România. Împotriva administrației Miculescu există mai multe plîngeri penale pentru abuz în serviciu, tulburare de posesie, furt calificat și amenințări, precum și pentru alte fapte pedepsite de legea penală. Șapte membri ai Consiliului de Administrație în frunte cu președintele-director general, precum și patru membri ai Comitetului Director ai SRR sînt suspectați și anchetați pentru posibile fapte de corupție, în urma sesizărilor depuse de organizația salariaților din SRR la Direcția Națională Anticorupție și la Agenția Națională de Integritate. De asemenea, în cercetarea DNA se află și modul în care a fost posibil ca președintele SRR să se angajeze pe sine însuși în instituție și, în același timp, să gestioneze fonduri europene în dubla sa calitate: de președinte — director general al SRR și de coordonator instituțional. — Modalitatea prin care au fost organizate concursurile pentru posturile de manageri din SRR face obiectul unui nou dosar la DNA. Nenumăratele sesizări ale angajaților și sindicatelor afiliate la FRJ MediaSind, din Societatea Româna de Radiodifuziune, referitoare la managementul defectuos și abuzurile administrației conduse de președintele — director general Ovidiu Miculescu, au fost confirmate și de ultimul raport al Curții de Conturi. Inspectorii acesteia au constatat grave încălcări ale legii în administrarea banului public, care au produs mari prejudicii bugetului instituției.
Într-o acțiune de protest fără precedent, peste 1.000 de intelectuali de marcă au semnat o Petiție împotriva politicii anticulturale promovate de administrația Miculescu în Radioul Public. Peste 20 de organizații ale jurnaliștilor din țară s-au solidarizat cu protestele FRJ MediaSind, cerînd Parlamentului să demareze anchete oficiale împotriva șefului SRR, Ovidiu Miculescu. Maniera dictatorială prin care Ovidiu Miculescu a înțeles să conducă Radioul Public a provocat mai multe proteste internaționale, inclusiv la ambasadele României din străinătate din partea a peste 100 de organizații ale jurnaliștilor membre ale Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Federației Europene a Jurnaliștilor.
Bătălia împotriva acestei administraţii, negre pentru istoria de 90 de ani a radioului public, se duce din 2014. După ce a păgubit cu aproximativ 25% drepturile salariale prin semnarea unui contract colectiv de muncă sub prevederile minimale din Contractul Colectiv din Mass-Media, după ce a impus un Regulament care pune botniță angajaților, încălcînd libertatea de exprimare și Legea avertizorului public, după ce l-a concediat pe liderul sindical, Adrian Moise, reprezentant al salariaților în CA, în urma unui simulacru de cercetare disciplinară, după ce a recunoscut că a spart sediul Sindicatului Unit al Salariaților Radio România și a confiscat șapte saci cu documente și bunuri ale organizației (ștampile, sume de bani etc.) în absența unei hotărîri judecătorești, administrația Miculescu a continuat nestingherită seria ilegalităților, profitînd de lipsa de reacție a factorilor politici.
“Cel mai bun an din istoria radioului”, este lozinca sub care a defilat administraţia miculesciană. Dar, poate, cel mai corect răspuns, în Parlamentul României, este acesta: ” Preşedintele Comisiei de cultură din Senat, social-democratul Lucian Romaşcanu a declarat că “profitul la o instituţie care nu are ca misiune realizarea de profit nu trebuie menţionat. (…)”. “RRA nu are corespondenţi în 10 judeţe din România, nu a modernizat sediile şi nu şi-a dotat reporterii cu aparatură. Ceea ce aţi spus nu este o perfomanţă, ci o contraperformanţă”, a spus Romaşcanu”. Şi nu doar în judeţe!
În ultimii patru ani, radioul public românesc a fost confiscat de o grupare care, sub aparenţa modernizării posturilor publice de radio a distrus infrastructura materială şi umană a serviciului public, cu consecinţe extrem de grave asupra sănătăţii morale şi intelectuale a neamului românesc. Această grupare a indus în interiorul companiei, dar şi în exterior, teme false de analiză şi răspunsuri convenabile la problemele existente.
Producţia editorială s-a prăbuşit. Pilonul principal al existenţei postului public în ultimii 88 de ani, a fost pus “la index” misiunea sa transformându-se în casă de impresariat artistic de o anvergură fără precedent, anvergura contribuind la teoria conform căreia misiunea publică de promotor al culturii naţionale a fost atinsă şi depăşită! Producţia editorială tradiţională creştea valoarea postului public prin faptul că spunea publicului larg DE CE SE ÎNTÎMPLĂ şi nu doar că SE ÎNTRÎMPLĂ aşa cum se întîmplă acum. Recalibrarea editorială pe formula posturilor comerciale reprezintă amputarea elementului de forţă al radioului public. Radioul public NU ESTE  radio comercial! Posturile regionale ale SRR şi-au pierdut IDENTITATEA şi astăzi sînt terne şi linare, de la Cluj la Constanţa!
Tentativele greşite de atragere a publicului sub 35 de ani au destrămat şi mai mult legăturile radioului public cu masa mare de ascultători. Istoria a demosntrat că ascultătorul peste 35 de ani se întreaptă în mod firesc, natural, spre RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, deşi pînă la 30 de ani era ascultător fidel de posturi comerciale. Experienţa analizei de piaţă ne dovedeşte că RRA a rămas LIDER DE AUDIENŢĂ în pofida scenariilor catastrofale emise de personaje ostile performanţei la radioul public!
Legat de acest punct: dispariţia corespondenţilor din spaţiile geografice locuite de comunităţi de români a dus la umplerea acestor goluri de către posturile private. Italia, Spania, Marea Britanie, Franţa, Serbia, Ukraina, Bulgaria, Ungaria, Belgia, Germania, Rusia, SUA, Afghanistan, sînt spaţiile pe care RRA are OBLIGAŢIA să le acopere constant cu corespondenţi permanenţi!
Toate instituţiile audiovizuale publice din lume sînt concepute drept instituţii non-profit. Aceasta este una din condiţiile fundamentale care îi asigură libertatea faţă de “sacul cu bani” şi, respectiv, de grupurile de interese politice. Un serviciu public media joaca un rol important in discursul democratic în toate ţările europene şi reflectă maturitatea democraţiei. Dacă la Radio România Actualităţi editorii se bucură de independenţă editorială, în ţară, la studiourile teritoriale, aceştia se bucură de suficientă independenţă numai atîta timp cît protejează interesele managerilor lor, unii obscuri şi instalaţi în funcţii pe alte criterii decît cele profesionale, şi ale partenerilor acestora.
În aceste condiţii, raportarea ECONOMIILOR şi PROFITULUI din TAXA RADIO ne induce ideea că TAXA RADIO ERA PREA MARE faţă de nevoile reale ale postului public! Nu este adevărat! Producţia editorială, care înglobează salarii decente, acces la telefon, maşină, internet etc reprezintă cheltuieli care au fost desfiinţate de actuala conducere, în dispreţ total faţă de principala activitate a companiei!
Mai multă audienţă nu înseamnă tabloidizare! Lipsa resurselor financiare pentru jurnalismul de investigaţie însă, reduce sever independenţa posturilor publice. Publicistic vorbind! Administrativ, concursurile pentru ocuparea posturilor cheie sînt, uneori amînate cît de mult posibil, pentru că o persoană cu o poziţie interimară este mai uşor de controlat. Cu toate acestea, simpla înlocuire a conducerii, fără adoptarea unei noi legi privind serviciile publice de radio şi televiziune, nu va aduce îmbunătăţiri majore.
Strada îşi caută vocea, îşi încearcă forţele, caută să recupereze mesajul critic după decenii de somnolenţă. Se părea că a reuşit… Ca în toate comunităţile primitive şi nouă însă, ne place să ne împărţim între „noi” şi „ei”. Ziarişti buni şi ziarişti răi. Manageri buni şi manageri răi. Fideli şi trădători. Lingăi şi intransigenţi. Instituţii pentru care legea e bună şi instituţii pentru care legea e rea. Dreptul la informare nu poate exista în absenţa unor opinii contradictorii. Piaţa informaţiei de interes public de la noi este în criză şi asistăm la o degradare a informaţiilor din spaţiul media, anumite posturi care ar fi trebuit să transmită informaţii transformîndu-se în posturi de propagandă. În aceste condiţii, alternativa este media publică! Din dorinţa de a face audienţă şi de a concura cu posturile private, în detrimentul serviciului public, din decizie managerială s-a pus toată publicistica produsă de media publică – mă refer la documentar, reportaj, investigaţii, emisiuni informative – pe plan secundar. Asta e o problemă pentru că publicul te votează pentru content şi nu pentru cum ştii tu să pupi dosul superiorilor pentru obţinerea de buget.
Programele generaliste din prime-time, cu preponderenţă programe de ştiri, mustesc de ceea ce industria a început sa numeasca “non-evenimente”, adica întîmplari care nu au nici o relevanţă pentru un public mai larg, cum ar fi accidente de maşină sau cazuri de violenţă domestică. Orientate spre profit, televiziunile comerciale susţin că, deoarece acest gen de programe se bucură de audienţă mare înseamnă că este cerut de public. Cu toate acestea, serviciul public de radio şi televiziune, a carui misiune este şi de a educa şi informa, nu se deosebeşte de restul peisajului mediatic, nici în ediţiile on-air, dar mai cu seamă în cele on-line. Principalele funcţii ale mediilor publice sînt informarea, educarea şi divertismentul. Dat fiind statutul special şi acoperirea completă a teritoriului, acestora le revine un rol mai important şi responsabilităţi mai mari în societate în comparaţie cu staţiile comericale.
Georgică Severin, este un tip echilibrat, care cunoaşte în detaliu “şerpăria” din interiorul radioului public. Sper să aibă tăria să reteze capetele puturoase ale Hydrei pentru ca Radioul să se întoarcă la Oameni!
Ştirile sînt despre oameni! Radioul este despre oameni! Radio România este despre Oamenii acestor locuri!
Exit mobile version