Fără a fi se încheiat Campionatul Ligii III de fotbal și cu toate că există șanse mari de promovare în Liga II, au și început comentariile negative la adresa echipei de fotbal CSM Școlar Reșița. Cârcotașii de serviciu și-au intrat în rol și cu un sârg desăvârșit au început comentariile la colț de teren, cum că echipa nu are valoare de Liga II, cum că echipa nu este bine alcătuită, cum că antrenorul ca și conducător de oști trebuia să-l scoată pe x și să-l introducă pe y, că trebuia să joace cu două vârfuri și multe alte comentarii. Interesant, toate comentariile cârcotașilor au fost catapultate ca opinii, atât din gura pretinsului specialist în fotbal cât și din gura nevinovatului iubitor de fotbal, care se lasă influențat de granzii formatori de opinie fotbalistică. Nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce noi, reșițenii, atunci când suntem pe punctul de a scoate capul în lume încercăm să ne tăiem craca de sub picioare, nu înțeleg de ce atunci când trebuie să fim solidari unui interes comun ne poziționăm pe calea conservatorismului radical, adică este bine și aici unde suntem deși avem capacitate și putem mai mult.
Închei, însă, aici cu tenta ironică, fiind convins din toată ființa că fotbalul reșițean va ajunge la valoarea de altădată. Optimismul nu este unul exagerat deoarece știu că din spate vin generații care promit mult, cum sunt juniorii născuți în anul 1998 și anul 2000. Optimismul nu se oprește doar la resursa umană a fenomenului fotbalistic și anume jucătorul ci acest sentiment se întinde până la veriga principală identificată în formatorul de valori, cum se spune în termeni populari, dascălul, iar în termeni fotbalistici, antrenorul. Spun că valoarea tinerilor fotbaliști va intra pe făgașul său de triumf pentru că în ultima perioadă de timp, atât antrenorii cât și conducătorii încearcă aducerea fotbalului bazat pe valoare, pe tehnicitate, pe viteză, pe amplasament și gândire exact coordonatele fotbalului modern și nu numai, pe forță, masă și talie ( cum se spune în termeni populari tare și ….. ).
Revin și spun că optimismul nu este unul exagerat, deoarece dintr-o discuția purtată cu Leo Doană am constatat că toate criteriile de selecție la nivelul jucătorului de fotbal se îndreaptă spre profilul jucătorului inteligent, jucătorului tehnic și de viteză, lăsând în urmă idei desuete cum ar fi ”tare și înainte.” Se pare că pentru a reuși, fotbalul reșițean ar trebui să se adapteze la ideile structurate de Leo Doană, deoarece la nivel mondial Barcelona, ca și concept princeps prin Leo Mesi și ulterior Real Madrid prin Marcelo, au arătat lumii că inteligența face diferența. Și pentru a întări opina exprimată voi reda câteva opinii ale antrenorului Leo Doană, în acest context.
– Leo, ca jucător ai făcut parte din ultima mare echipă a Reșiței, alături de nume respectate a fotbalului reșițean, ca Petre Panescu, Dan Potoceanu, Roco Sandu etc. Performanța voastră din păcate nu a mai fost egalată de nici o altă generație. Acum, ca antrenor, ce îți propui pentru a readuce fotbalul din Reșița la un alt nivel? Ce strategie vei adopta? Vei promova și tineri din curtea clubului sau vei merge pe structura consacrată? Din punct de vedere tactic, cum vei aborda jocurile, echilibrat, defensiv sau ofensiv?
– Din păcate, fotbalul românesc este într-un declin, în opinia mea o parte de vină se datorează și antrenorilor de fotbal care încearcă să copieze modul de selecție, de pregătire, al altor națiuni, cum ar fi o selecție bazată pe talie și forță în detrimentul tehnicității. O selecție bazată pe forță în defavoarea tehnicității vine în contradicție cu natura jucătorului român, gena jucătorului român fiind predominant tehnică. Este adevărat că tehnicitatea, în lipsa unei completări cu viteza, în multe cazuri este ineficientă, de aceea selecția trebuie adaptată pe cele trei componente, inteligență, tehnicitate, viteză.
