Ricanam, uneori, cu colegul Dan Popoviciu, vizavi de faptul că poate, poate prin politica mioritică o mai fi rămas, măcar de sămânță, vreun politician cinstit, onest și cu gândul măcar în parte, la cei care l-au ales. El spune demult că nu. Că întreaga clasă politică e măcinată de cariile corupției și interesului. Acum, înclin să-i dau dreptate. Ar face orice, acești politicieni, să-și îndeplineacă ambițiile, interesele, mărirea, cu orice preț.
Liviu Dragnea a stat cu morcovul până în ultima clipă, în timpul moțiunii de cenzură, de miercuri, împotriva propriul guvern. Nu mai știa ce să facă. I-a chemat pe liderii maghiari, le-a promis abdicarea de la niște principii naționale pentru care în alte vremuri ar fi fost pus la zid. Miercuri și-a forțat roboțeii să voteze la vedere. I-au urmat și alții, luați de valul panicii și teroarei cu care e condus acum PSD. Vorba lui Cristian Tudor Popescu: a trecut ”moțiunea fricii.” A învins inteligența colectivă a PSD, aidoma cu cea a furnicilor sau a altor viețuitoare care funcționează într-un mușuroi sau stup, depinzând de o regină.
Paradoxal, odată cu trecerea moțiunii împotriva propriului partid, PSD va pierde. Pentru că vine mutarea președintelui Iohannis, deloc fericit de criza în care a aruncat PSD, România. Poate că PSD se îndreaptă spre pierderea guvernării, fără a trage niciun foc. Sau poate nu. A fost însă, încă un spectacol trist de așa-zisă politică românească, departe, extrem de departe, de problemele românilor, de poziția României în UE sau în complicatul ghem de forțe care se manifestă pe plan internațiunal. Veți spune, poate, că Sorin Grindeanu s-a agățat inadmisibil de scaun. Nici Grindeanu nu e sfânt. E și el din PSD. Numai că Sorin e exponentul unei generații valoroase de lideri, care ar fi putut reforma politica românească. Ar fi putut reforma PSD. Numai că PSD funcționează, așa cum am spus, pe principiul inteligenței colective, ale dominației reginei. Grindeanu e o furnică ce are inteligență proprie. De aceea, n-a rezistat în mușuroi.
