În condițiile declinului presei tipărite, masivele posibilități de exprimare vin, iată, pe internet. Dar, dacă vine vorba de publicații electronice, atunci nu chiar oricine care poate posta materiale pe web poate fi considerat jurnalist. Cu toată democratizarea informației, cu tot accesul facil la web, publicațiile electronice se specializează tot mai mult, nu numai din punct de vedere al conținutului, ci și al organizării redacționale, poate și pentru a face față asaltului de materiale amatoristice. Mai mulți reporteri, redactori, fotoreporteri, cameramani, apoi personal tehnic, în funcție de necesitățile redacționale. Sigur, cheltuielile specifice sunt mai mici decât la ziarul clasic, tipărit, apoi dispare distribuția, ceea ce e un avantaj și, mai mult, mesajul, teoretic, are un caracter ”worlwide”. Doar teoretic, însă, pentru că ceea ce am putea consemna drept dezavantaj este faptul că, în lipsa unei indvidualizări clare, a apelării la SEO (Search Engine Optimization) chiar a unei publicități persistente sau stabilirea de link-uri eficiente, publicația electronică riscă să se piardă în marea de pagini web de pe net.
Revenind, să spunem că jurnalismul nu se poate face oricum, nici măcar pe internet, de aceea credem că e nevoie de un efort de profesionalizare, mai ales la publicațiile exclusiv on-line, dar și de un efort de identitate. Să mai amintim aici o modalitate foarte interesantă de interactivitate. Accesul direct al celui care accesează un portal de știri la un soi de conferință ad-hoc a unei personalități, care vine în studioul amenajat de portalul respectiv, pentru a răspunde live unor întrebări venite cyberspațiu. Utilizatorii se pot înscrie în aceste ”cafenele” on-line și au, așadar, posibilitatea de a adresa întrebări personalității invitate.
Pe de altă parte, discutând de publicațiile electronice, suportul, terminalele pe care le poți citi, devind tot mai diversificate. Fără îndoială că vedetele multimedia ale momentului – indiferent că sunt sau nu folosite drept suport jurnalistic – sunt tabletele. Computerele ultraportabile inventate de geniul lui Steve Jobs dar prefigurate cu câteva zeci de ani înainte de filme SF revoluționare cum este ”2001 – Odiseea Spațială” a lui Stanley Kubrick, tind să devină un gadget absolut necesar omului modern. Cu atât mai mult, celor implicați în domeniul comunicării, tabletele sunt o variantă excelentă. Ușoare, compacte, portabile, cu procesoare și memorii tot mai performante, aceste ”computer tabs” se bucură de softuri și aplicații interesante pentru varii domenii de activitate.
Pentru jurnalism tabletele, ca și alte noi suporturi, constituie o interesantă provocare. Modificarea producției și distribuției jurnalistice pentru softul specific tabletelor, pentru sisteme de operare mobil, constituie, din nou, un salt pentru mass-media. O modificare de adresabilitate foarte importantă, pe care probabil nu mulți o sesizează încă. Adaptarea materialelor jurnalistice, a textelor, a fotografiilor, imaginilor sau materialelor audio pentru sisteme de operare mobile și pentru structurile particulare ale noilor suporturi constituie un categoric progres spre deplasarea informației în zona mobilă. Informația – a cărei esență o constituie, până la urmă, dincolo de exactitate, rapiditatea – își găsește poate cel mai potrivit suport, acum, pe noua tehnologie mobilă portabilă. Accesul la știri dar și la alte materiale se face extrem de facil și ergonomic, datorită unei fecunde ”cununii” între softul de transformare a materialelor pentru tehnologia mobilă și sistemele de operare și facilitățile acestei tehnologii în sine. Astfel, dincolo de a fi considerate gadgeturi, tabletele, dacă ne referim la ele, constituie excelente suporturi pentru accesul la produsele jurnalistice. Tableta înlocuiește cu succes ziarul clasic sau receptarea clasică a știrilor de agenție, dar, mai mult, reunește într-un singur element digital radioul și televiziunea on-line, ceea ce era de neconceput până cu ceva timp în urmă. Omul modern, consumatorul de informație, are dintr-o dată, la purtător, acces la toate variantele de manifestare a mass-media, ceea ce determină informația să se constituie practic într-o gigantă și complexă ”pânză de păianjen”, ținând cont de faptul că instrumentele de acces ale ei se mișcă în permanență, peste tot. Dincolo de rețele clasice, radio sau tv, de distribuția presei scrise, acest nou ”network wireless”, constituit din dispozitivele mobile purtătoare oricând de producții jurnalistice, de știri, informații, declarații, întreg universul media de fapt, constituie un fascinant salt înainte pentru jurnaliști și publicul lor. Lucrurile se modifică în esență, pentru că avem de-a face cu o schimbare de concept, atât din partea celor care generează producții media, cât și cei care le consumă.
Telefonul mobil – smartphone-ul, în esență – este și acesta un suport de informație jurnalistică, întâlnit cu mai multă frecvență chiar decât tabletele. Aparatele devin tot mai inteligente și compacte iar dezvoltarea rețelelor wireless, a dispozitivelor de internet mobil, reprezintă cealaltă jumătate a unui univers multmedia ce va deveni omniprezent. Oamenii încep să vadă în propriul telefon nu numai acel instrument de comunicare clasică, ci și noi oportunități de conectare cu universul informațional. De multe ori, calitatea de terminal de internet a unui smartphone e utilizată zilnic mai des decât funcția sa de telefon. Consultarea e-mail-urilor, transmiterea facilă de date sau folosirea rețelelor de socializare transformă posesorul unui astfel de aparat într-o persoană conectată direct la lumea virtuală. Sistemele de operare pentru smartphone-uri și tablete, Android, Windows Mobile sau altele cunosc o dezvoltare accelerată a aplicațiilor lor destinate special acestor noi suporturi. Iar în paralel, instituțiile de presă dezvoltă, la rândul lor, formate speciale ale știrilor, informațiilor, materialelor, fotografiilor, producțiilor video sau audio, facil de acum de rulat pe dispozitive mobile. Marile posturi de televiziune, radiourile, ziarele, își asigură și o dublură ”mobilă” a materialelor lor jurnalistice, conștiente fiind de dezvoltarea acestor terminale.
Am mai putea pomeni aici, în categoria noilor suporturi, și televizoarele inteligente, a căror apariție era prefigurată de autorii de science-fiction dar și de reprezentanții conceptuali ai vârfurilor în tehnologie. S-a spus, în urmă cu doar câțiva ani, că televizorul viitorului va fi un melanj între televizorul clasic și un computer. Și dacă deja vizionarea pe PC-ul personal a canalelor tv preferate – prin intermediul unei plăci-modem tv sau pur și simplu prin accesarea emisiilor web online a programelor de televiziune – este ceva obișnuit, iată că a apărut deja în comerț și televizorul inteligent. Noile terminale TV cu tehnologia LED, de pildă, reprezintă o interfață remarcabilă cu internetul dar sunt dotate și cu alte dispozitive multimedia. Senzori de recunoaștere facială permit accesul direct la softurile de comunicare sau la site-urile de socializare, navigare pe internet, multitasking, interacțiune inteligentă. Mai mult, navigarea pe acest televizor-computer se face prin gesturi și nu printr-o formă de touchscreen, tehnologie superioară, evident. El nu mai e doar produsul laboratoarelor de cercetare în domeniul electronicii și IT, ci un produs aflat în magazine. În acest context, entitățile jurnalistice se văd nevoite să-și amplifice și diversifice posibilitățile de transmitere a mesajului, așa încât să profite de întreaga tehnologie de pe piață. Cumva, tehnologia forțează plierea producțiilor gazetărești pe noile suporturi, modificând chiar și modalitatea de adresare, limbajul jurnalistic.
Așa că, poftiți de luați jurnalism electronic, indiferent de pe ce suport faceți acest lucru!
