Fotbal, fotbal, dar să ştim şi noi!

Mare, mare problemă la Reşiţa dar şi la Caransebeş. Fotbalul. Păcat că scrisul nu permite audierea accentului. Toate administraţiile locale, în speţă primăriile din judeţ şi-au lipit un plasture pe coapsă, plasture ce musai trebuia să susţină sportul local. Minunat, am putea spune, că nu noi ci romanii au spus-o: minte sănătoasă în corp sănătos. Felul în care se învârtoşează minţile, sănătatea şi banul public în Caraş- Severin cam dau de gândit. De exemplu. Începem cu municipiul Caransebeş. Administraţia s-a ocoşit să ţină echipă de fotbal în divizia a doua, dar şi echipă de volei. Din bani publici, fireşte. La rezultate, pariorii pun bani pe victoria adversarilor, la pariurile sigure. Adică, echipele din Caransebeş pierd. Şi la fotbal şi la volei. Problema este că, lunar, din bugetul municipiului, aproximativ un miliard de lei vechi se scurg înspre cele două echipe. Aproximare cu largheţe, pentru că sumele depăşesc cu siguranţă cifra enunţată mai sus. Acum, venim cu media de spectatori la meciurile disputate de cele două echipe. O sută, două? Era o glumă! Şi-atunci, când tu administraţie locală ai gropi în şosele, ai haznale în gospodăriile aflate la mai puţin de cinci minute de centrul civic, de ce iroseşti aceşti bani?

Trecem la Reşiţa. Tot municipiu, dar reşedinţă de judeţ. Avem la perfuzii o echipă pe care suporterii o alintă Metalul. Florea, Atodiresei, Ilieşi  cred că suferă de o jenă cumplită când văd că moştenirea lor se apropie de ceva gen măciuca metalul vâlcea. Aici, administraţia locală virează lunar un miliard pentru a-l ţine în cărţi pe măciucanul Rufă. Că despre fotbal, cu greu se poate vorbi. Media de spectatori, undeva pe la trei, patru sute. Unde vreau să ajung?

Cheltuim sume imense pentru nişte mofturi şi moftangii. În toată Europa civilizată, sportul este susţinut de privaţi. Eu, Ionescu cu echipa. Dacă tu, administraţie locală, vrei să ajuţi, vii cu stadionul. Dar nu cred că este permis ca, pentru un procent de zero virgulă din populaţie să aloci fonduri supradimensionate. Că doar nu vorbim de teatru, muzică etc. Şi altceva. Avem sportivi care iau titluri naţionale, participă la olimpiade. Mă întreabă şi pe mine, cetăţean al cetăţii, cui aş fi dispus să-i fie alocaţi bani din taxele plătite de mine? Vă daţi seama de ce pregătire ar beneficia un atlet de olimpiadă cu un miliard pe lună?

Ultima găselniţă legată de domnul Rufă ar fi şi aportul Consiliului Judeţean cu bani la echipă. Adică, celebrul investitor de măciuci ar mai dori o ţâţă de muls. Văd şi reacţii de exaltare din partea suporterilor: Consiliul Judeţean vine lângă echipă! Dragilor, aveţi memoria scurtă? Echipa de handbal băieţi, nu şi-a dat în nas cu sprijinul aceluiaşi Consiliu Judeţean, pe bază de neachitare a facturilor?

Concluzie. Dacă nu putem sau avem alte priorităţi nu ne apucăm. Sau, cum îmi spunea bunica mea, fie iertată, întâi ne spălăm şi după aceea ne dăm cu parfum.

 

Sursa foto: tikitaka.ro

 

 

Exit mobile version