Reşiţa se află pe cursul unui nou început. Al câtelea oare? De câte începuturi vom mai avea oare parte, până vom reuși să revenim la standarde ridicate? În sute de ani, destinul acestei urbe de la poalele Semenicului, pe care-o iubim cu toţii, s-a dovedit uneori generos, alteori zgârcit şi dur cu locuitorii ei. Reşiţa a cunoscut etape succesive de modernizare şi de declin, perioade de avânt şi perioade de decădere, dar a făcut, în orice caz, istorie. O istorie scrisă cu sudoarea sau chiar cu sângele oamenilor ei, cu truda (nu e un termen comunist, dar, etimologic, expresia e de sorginte slavă) celor care au construit-o, care şi-au legat destinele de acest oraş industrial. Reşiţa deţine o serie de unicităţi care ar trebui să ne facă să ne simţim mândri că suntem urmaşii acelor ingineri şi tehnicieni de excepţie, oameni de geniu, chiar, care au „desenat“ cu mâinile şi inteligenţa lor un punct pe hartă de neocolit. Dar tradiţia, oricât ar fi ea de frumoasă, poate deveni voalată în perioade în care simţim declinul pe pielea noastră. Au dispărut sau au căzut în desuetudine proiecte mai mari şi mai importante decât Reşiţa, aşa că ar trebui să fim atenţi cu istoria locului pe care, acum, trebuie s-o scriem noi.
De aceea spuneam că ne aflăm la un nou început. Orașul e condus de un alt primar care are o chipa tânără – probabil cea mai tânără de până acum – foarte deschisă și dornică să facă treabă. Să schimbe mentalități. Par să vrea să facă ceva, desigur, pentru că, să te complaci într-o dulce inerţie, asta poate oricine. Şi e chiar comod. Poate, însă, că dincolo de mirajul puterii – de multe ori far călăuzitor pentru mulţi dintre cei care-şi încearcă puterile în alegeri –, ar fi bine de desluşit mecanismele responsabile ale statutului celui dintâi ales local. Poate vom înţelege, odată şi odată, că puterea de dragul puterii nu foloseşte nimănui, nici măcar celui care-o urmăreşte şi o obţine. E un paradox, dar puterea fără morală, fără un picuţ de dragoste, oriunde s-ar manifesta ea, e o chestiune sterilă, chiar toxică, ulterior, deşi, trebuie să recunoaştem, seducătoare. N-aş vrea să fiu emfatic și nici să fac retorică de dragul retoricii. De aceea, îmi recomand şi vă recomand mai multă atenţie faţă de viziunea celor aleși sau numiți, faţă de logica argumentelor lor.
Foto: Lucian Merișca