În politică idealismul, profesionalismul, harul, providențialitatea chiar, onoarea, sunt termeni în față cărora actualii ”activiști” din acest domeniu ți-ar râde în nas, considerând că sunt desuete și ar fi în stare să facă și bancuri pe tema asta. Politica a devenit de multă vreme un târg, cu reguli ”precupețești” clare și chiar cu un mercurial, în general acceptat de toți actorii unei comedii bufe, care dă în clocot o dată la patru ani și chiar mai des. Schimbări convulsive de lideri, de guverne. Târguieli pentru liste, acuze de malversațiuni cu bani de cumpărat locuri pe liste. Zeci de mii de lei, mii de euro, bani care au curs și curg pe canale incontrolabile spre zone de unde se alimentează afaceri și se finanțează tot felul de interese care n-au nimic de a face cu omul, cu binele național. Nu e vorba aici de bani donați pentru partide de membri lor, cu acte, pentru finanțarea materialelor electorale, a campaniilor politice și a altor asemenea acțiuni, ci de bani ”fără nume”, care intră în conturile unor partide pentru trecerea pe liste cu locuri eligibile a unora care aspiră la parfumul (miasma?) tare a puterii. Nu există probe, dar ne temem că quasitotalitatea partidelor sunt infestate de asemenea artificii financiare, care fac din politică nu numai un targ unde totul se vinde, cumpără sau negociază, ci și o morișcă generatoare de sume uriașe, ce scapă în bună parte de sub controlul autorităților. Unii reprezentanți ai politicii autohtone, mai ”naivi” cumva în ale politicii, au fost proababil primii care au recunoscut deschis că li s-au pretins și au dat bani pentru locuri eligibile sau pentru alte acțiuni ”tovărășești” ale liderilor partidului. Întocmai ca în fotbal, banii negri și-au croit și aici un drum, uneori dureros, mai ales pentru cei cumva ”spoliați” de sume importante, dar aducător de confort pentru profitorii acestor sume.
Politica, la fel ca fotbalul, are nevoie de tot mai mulți bani. De la un ciclul electoral la altul, acest uriaș sistem consumă tot mai multe resurse și energii, oferind, în schimb, în general ineficiență și legi proaste. Unde se va fractura, la un moment dat, această construcție? Nu se știe. Nu știm nici măcar dacă se va fractura, pentru că marile interese o vor ține, cu siguranță, în bună formă.