Veți spune că un show aviatic e ceva destul de comun în ultimii ani. Poate aveți dreptate dar mie, unuia, înfruntarea și depășirea aceasta aproape unică a propriilor limite, munca enormă depusă la antrenamente, talentul și măiestria piloților, mă fascinează de fiecare dată. Încă de la Icar, de la Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, pentru a pomeni aici aripi românești, în afara lui Icar, desigur, visul omului de a se avânta în tării precum păsările, a găsit uimitoare întrupări. Ideea că cerul e destinat zburătoarelor nu ne-a împiedicat să credem în visul nostru ca, într-o bună zi, să cucerim și această redută. Am realizat și acest lucru, cu reținerea că, din păcate, de multe ori din acest cer albastru vine și moartea dar acesta e prețul civlizației noastre tehnologice.
Show-ul aviatic de sâmbătă seara, organizat pe Aeroportul Internațional ”Traian Vuia” din Timișoara, mi-a amintit într-un mod atât de elocvent, de profesionalism, de pasiune! Acrobațiile aeriene ale mai multor tipuri de avioane au ținut cu sufletul la gură și pe cei mai sceptici sau ”inteligenți” spectatori, care, de regulă, le știu pe toate. Pentru că aceștia nu lipsesc de niciunde acolo unde talentul și munca îți demonstrează din plin că societatea aceasta merge înainte datorită acestor frumoși ”nebuni” care se avântă spre ceruri sau în intimitatea altor domenii de vârf. Dar dacă trăiești din banii lui mami și tati, te scoli la prânz și seara nu faci decât să-și târăști fundul prin toate cluburile posibile, e firesc să nu înțelegi pasiunea și munca și să le iei la mișto.
Bucuria însă e că au venit mii de oameni sâmbătă seara la acest show, polițiștii au fluidizat cu greu sutele de mașini pentru care s-a tăiat iarba și s-au amenajat parcări ad-hoc pe câmpul din spatele aeroportului. Semn că există undeva încă acea Românie bună, profundă, care apreciază aceste lucruri. Iar evoluțiile piloților de la diversele aerocluburi i-au satisfăcut, credem, pe deplin. Looping-uri amețitoare, tono-uri, picaje în vrie, inscripții cu fum – inimi, smiley faces – cu toate au făcut deliciul publicului, care a fotografiat, filmat și aplaudat extraordinarele evoluții. Avioane, de vânătoare, avioane de acrobație, biplane, elicoptere, avioane cu reacție de acrobație, motodeltaplane, parașutiști, cu toții și-au adus obolul unei manifestări anuale care atrage extrem de multă lume. De ce? Pentru că acolo e valoare și dăruire și, repet, talent. De multe ori, chiar dacă ne interesează prezentul și viitorul țării noastre și e nevoie să fim vigilenți, nu căutăm unde trebuie. Ne uităm cu gura căscată la putregaiul vieții politice, în loc să devenim profesioniști și să susținem profesionalismul. Până la urmă forța aceasta a societății ar trebui să triumfe în fața unor aventurieri de conjunctură, puși pe căpătuială.
