Cred că în România contemporană există câteva, să le spunem defecțiuni profunde, care, aparent, n-ar părea legate de natura noastră, de stirpea noastră. Asta dacă n-am fi constatat cu toții, de-a lungul acestor ani, că gregaritatea, batjocura, mișto-ul, satisfacția cinică vizavi de răul altuia sau de răul națiunii sunt ridicate la rang de virtuți. Nu de către cine știe ce studii de specialitate sau gânditori implicați în acest proces, ci de către un val imund anticultural și antisocial, ce erupe cu puterea enormă a repetiției. Chiar dacă e fluidă și aparent lipsită de forță, apa sapă canioane de sute de metri adâncime ori ia cu ea cartiere sau orașe întregi. Așa și acest val de repetare obsesivă, de inundație grețoasă pe mai toate canalele de comunicare ori chiar în relațiile interumane directe generează niște elemente de prost gust care încet, încet, reclădesc ființa românească într-o creatură de nerecunoscut. Rescriu practic ADN-ul acestei nații, dându-i un caracter pe care nu l-a avut niciodată. Când aceste meme * deosebit de periculoase cuprind mințile națiunii sau o parte din ele, ele devin ”valori” acceptate și nimeni nu pare să-și bată capul, întrebându-se unde vor duce toate acestea.
Bunăoară, avem, printre altele, o fascinație de a prezenta oameni ai legii puși în situații dificile: bătuți, plini de sânge, umiliți sau chiar uciși. Din lipsa dotării, a pregătirii dar mai ales a fermității (în urma repetatelor bâlbâieli legislative în domeniu) reprezentanții acestor autorități ies de multe ori șifonați din confruntări cu interlopi, persoane violente, infractori, criminali. Nu spun să ascundem lucrurile astea sub preș dar din punct de vedere al imaginii instituției sau instituțiilor respective, acest lucru e un dezastru! Nu face decât să alimenteze cursul spre supremație al celor certați profund cu legea. O fotografie postată pe site-ul unei televiziuni importante din România dezvăluie cu o nonșalanță de-a dreptul cinică, fotografiile celor doi tineri polițiști din Vâlcea, plini de sânge, ajunși la spital în urma unor altercații din timpul serviciului. Iar din titlu poți fi și mai șocat de imposibilitatea situației: polițiști dezarmați, bătuți, puși în genunchi, cu propriile lor arme la tâmplă. Totul conduce spre o percepție îngrozitoare de neputință din partea poliției, ceea ce nu e e pe deplin adevărat. Există la acest nivel insuccese, situații dramatice dar Poliția Română nu e în genunchi! Nu dăm lecții de presă nimănui, pentru că, până la urmă, dincolo de mass-media, medile de socializare sunt pline de astfel de fotografii iar reacțiile la ele sunt definitorii pentru ceea ce încerca să demonstrăm: hăhăieli, râsete, aprobări like-uri, mesaje pline de ură la adresa autorităților. Iar interlopii sunt puși pe piedestal și chiar uneori venerați! Teamă mi-e că dacă o ținem tot așa vom avea un stat în disoluție, în care legea o fac bandele. Nu suntem primii care ne confruntăm cu acest fenomen. State mult mai puternice decât noi au cheltuit sume enorme de bani și au pus în joc capabilități umane impresionante iar cu toate astea le-au luat zeci de ani pentru a readuce pe primul loc domnia legii.
Așa că revin și spun că ne place gregaritatea, adorăm tragediile, lovim cu o frenezie de tip psihopatic în edificiul piramidei de putere a societății, numai pentru că iubim circul, fără să înțelegem de multe ori că ”animăluțele” din ring devenim chiar noi.
- Memă: idee obsesivă, mimetică, propagată în societăți și în conștiința publică precum un virus. (interpretare a autorului)
Daniel Botgros