Ne găsim în fața unui nou proiect având marca Reșița: 250 de ani de industrie, primul care debutează în anul jubileului. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
În ce constă acest nou proiect? În perioada 1 – 15 ianuarie 2021, din prima zi a anului până în ziua în care sărbătorim împreună Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie = ziua de naștere a Poetului național, publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
- Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
- Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 30 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 15 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 15 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi, sâmbătă, 2 ianuarie 2021, vom citi răspunsurile / gândurile Doinei Bogdan-Dascălu (filolog și critic literar, Timișoara) și ale lui Florin Deaconu, medic medicină dentară la Timișoara.
Doina Bogdan-Dascălu, dr. fil., istoric literar, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița, din nou…
anii fabuloși ai copilăriei…, magia munților cutreierați împreună cu Tanti Stella (Șimic) și Unchiul Șandi (Alexander Tietz)…, pacea căminului părintesc…, vacanțele din casa de la Văliug…, verile de pe ponton…, zgomotul bănuit al uzinelor…, emoțiile și fascinația „Bastiliei”…, revenirile sacadate pe Bârzava…, Reșița, Heimat-ul din suflet…
Cu tatăl meu…
1935, George C. Bogdan, editează gazeta culturală „Reșița”.
1949, ia ființă Cenaclul literar, din inițiativa sa.
1957, militează pentru un Muzeu al Reșiței, într-un articol din „Flamura”.
1971, este solicitat să coordoneze, alături de Silviu Bordan, o monografie a uzinei, cu prilejul bicentenarului acesteia; redevine reșițean pentru o jumătate de an. Cele două volume ale cărții apar în anul jubiliar: o primă istorie a uzinei și a orașului, în toate înfățișările sale.
2020, George C. Bogdan, necunoscutul…
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Bucuria de a-mi confirma că monumentul de cuvinte al reșițenilor este mult mai durabil decât trecătorul ei oțel… Este uimitor cum din ruinele gloriei de altădată se înalță trunchiul unei viguroase culturi… O rară tradiție, care trebuie nu numai prețuită, ci și întreținută pentru viitorime… Este datoria viitoarelor generații de a duce mai departe ceea ce a început și a continuat cu atâtea sacrificii… Universitatea, muzeul, revistele, cenaclul, școlile și instituțiile ecleziastice să fie pe mai departe zidurile ei protectoare…
Salut inițiativa de a lăsa fiicelor și fiilor Reșiței, risipiți pe acest pământ, posibilitatea de a-i redeveni, măcar simbolic, cetățeni exemplari, adică pilde vii.
Florin Deaconu, medic medicina dentară, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
La împlinirea a 250 de ani de industrie, Reșița înseamnă pentru mine SPERANȚĂ! Speranța că un oraș, pe care l-am văzut murind în anii adolescenței mele, se mai poate scutura de „moștenirea” apăsătoare, și astfel să se creeze premisele pentru a se reinventa, atât din punct de vedere industrial, cât și socio-economic.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
În ultimii ani, Reșița mă surprinde de fiecare dată cu un alt aer, un aer proaspăt dat de schimbările de decor, dat de evenimentele sociale ce au loc aici, și nu în ultimul rând, dat de petele de culoare cu care Reșița își ascunde trecerea anilor. Doresc Reșiței să meargă mai departe pe drumul pe care a pornit, un drum greu și plin de obstacole, dar așa e drumul schimbării.
Pe această cale doresc să felicit toți oamenii și instituțiile abilitate pentru munca și efortul depus.
Reșițenilor le doresc înțelepciunea de a se bucura de schimbarea la care sunt martori, le doresc să fie atenți și responsabili, și astfel fiecare să-și aducă contribuția la dezvoltarea continuă a orașului în care trăiesc. La mulți și frumoși ani, Reșița!!!
„Acum, la început de an îi doresc Reșiței sa crească, sa se extindă în toate direcțiile pentru ca să o pot cuprinde mai bine cu dorul. Îmi doresc să poposesc în acest oraș și să descopăr mirarea. Nu mirarea ca încă exista, ci că și-a rafinat potențialul și puterea transformativa atât la nivel individual, cât și colectiv. M-aș bucura ca – în eternele mele reîntoarceri – sa găsesc o comunitate de gândire, de simțire și de acțiune care sa amplifice rolul și impactul creației ca forma de adaptare la realitate în perpetua evoluție”.
Oana Raluca Topală, funcționar internațional la ONU, New York
”Reșița – locul unde m-am născut și unde am copilărit până la vârsta de 4 ani. La Reșița, din păcate, nu am reușit să îmi fac multe amintiri, în mintea mea de copil au rămas blocul unde locuiam, banca și masa din lemn de lângă scara blocului. Acela era locul unde eu îmi montam mașinuțele cu alți copii. Eram pasionați de mașinuțe de colecție și le făceam piste de curse improvizând cu o bucată de lemn, rașchetând pământul dintre blocuri. Îmi mai aduc aminte de plimbările în oraș cu mama și bunica, mergeam în centru și, bineînțeles, la Muzeul de locomotive. În schimb, mă consider norocos că am trăit ani din copilărie alături de bunicii și străbunicii mei, în satul Măru; o copilărie de poveste cu tot ce înseamnă viața de la țară.
După un an plin de încercări prin care am trecut cu atâtea greutăți, aflându-ne în luna Decembrie, în așteptarea bucuriei Nașterii Domnului, le doresc reșițenilor, în primul rând, sănătate, să-și găsească liniștea alături de cei dragi, împărțind zâmbete, iubire și depănând amintiri.
Un An Nou binecuvântat, dragi reșițeni! ”
Simion Novac, student la Royal Academy of Music și Tenor la Philharmonia Chorus Londra
Logo realizat de Bogdan Piperiu