Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 16-a și ultima zi din etapa I… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Am adresat două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
- Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
- Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi ultimele răspunsuri / gânduri adresate Reșiței și reșițenilor. Ele sunt ale compozitorului și solistului Marius Țeicu din București și ale inginerului Walter Woth din Germania.
Marius Țeicu, compozitor, solist, București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
9 mai 1945, în ziua în care m-am născut, străzile din Reșița erau pline de oameni fericiți și
bucuroși că războiul s-a încheiat. Povestea mama mea, că atunci imediat când m-am născut, tatăl meu m-a luat în brațe și a ieșit cu mine la fereastră… Cei din stradă au aplaudat! Au fost primele mele aplauze…
După 3 ani, împreună cu părinții mei am plecat din Reșița mutând-ne la Timișoara, dar cei patru bunici ai mei au rămas la Reșița. Majoritatea vacanțelor de vară le-am petrecut la bunicii mei, când la părinții mamei mele, când la cei ai tatălui meu. Și tatăl meu, și bunicii mei îmi vorbeau foarte mândri despre Reșița ca un oraș important din punct de vedere industrial. Și iată că la 3 iulie, anul acesta se împlinesc 250 de ani de la aprinderea primelor două cuptoare înalte ale Reșiței, 250 de ani de industrie în acest oraș. Sunt și eu mândru cum au fost părinții și bunicii mei de acest lucru.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Reșițenilor, acum la început de an jubiliar le doresc toate gândurile mele bune, multă sănătate și multe împliniri în viață, iar Reșiței îi doresc să continue această frumoasă și onorantă tradiție în acest domeniu al industriei și nu numai.
Walter Woth, inginer proiectant, cercetător, Nonnweiler / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ca descendent al unei familii cu tradiție multietnică peste întreg Banatul Montan, eu nu pot evalua Reșița ca pe o insulă. Dimpotrivă, ca și Muntele Semenic în a cărei vecinătate ea se găsește, eu consider Reșița ca fiind polul unei regiuni indivizibile și distincte. Această postură desigur nu s-a datorat morfologiei naturale sau etnografice excepționale, ci a rezultat din interacțiunea acestora în timp, într-un experiment modern și reușit.
Este în general cunoscut faptul că planificarea centralizată – în toate perioadele sale istorice – a inițiat modificări antropice semnificative, care au condus la dezvoltarea, exploatarea și inevitabil căderea acestui construct industrial.
Un alt efect major al acestei planificări a fost însă – voit sau nu – coagularea unei populații muncitorești de înaltă conduită civică. Mă gândesc aici la tradiția noastră socială, sindicală, sportivă, culturală și religioasă, care a putut apărea doar în contextul unor antagonisme specifice regiunii Banatului Montan, cum ar fi fost între conducerea direcțională privată sau de stat, vechea aristocrație muncitorească și tineretul social-democrat.
Asemenea evoluție însă cauzează – în mod cunoscut, pretutindeni și inevitabil – mobilitatea sporită a unei populații emancipate. La apogeul dezvoltării sale, zona noastră a dat României și străinătății mulți tehnicieni eminenți, dar și politicieni, artiști și campioni sportivi. Nenumărați compatrioți trăiesc și lucrează cu succes „departe de acasă“, tocmai pentru că s-au putut integra peste tot relativ ușor și bine.
În ziua de azi putem urmări ecoul acestei propagări și prin intermediul rețelelor de socializare. Iar sentimentul meu este că ne găsim la începutul unui nou fenomen de regăsire.
Concluzionând, pentru mine Reșița – cea modernă precum cea istorică – reprezintă exemplul unei școli de caractere și de viață, de mare succes.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
De curând am recitit cartea „Reșița mea“ de Alfred Richter, scrisă cu o sută de ani în urmă. O remarcă m-a impresionat profund: „Reșița fără halda sa de zgură ar fi ca Napoli fără de Vezuviu!“ Ce simbolistică concisă, dar implicit și ce componentă ciclopică oferea autorul acestui loc!
Noi reșițenii cu toții cunoaștem și ne mândrim cu realizările tehnice de aici, relativ bine documentate în literatura veche și consacrată.
Calificativul de locuitor și cândva angajat la Uzinele Reșița continuă să fie sinonimul unui profesionalism înnăscut de care ne mândrim, dar care ne și obligă. Motivația și datoria noastră sunt de a ne reprezenta orașul natal în toate aspectele sale, ca o comunitate plină de viață. Tocmai această dorință comună de identificare și cooperare pentru conservarea și promovarea plină de respect și obiectivitate a istoriei și tradiției noastre veritabile pot fi cheia succesului pe care-l doresc din inima Reșiței și tuturor copiilor ei!