Ne găsim în fața unui nou proiect având marca Reșița: 250 de ani de industrie, primul care debutează în anul jubileului. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Ăn acest context, am adresat două întrebări unor personalități legate prin naștere de Reșița:
- Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
- Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 30 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 15 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 15 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată. Astăzi citim răspunsurile / gândurile Aloisiei Bohn-Fabry (jurnalistă, scriitoare, deținătoare a mai multor premii literare, astăzi trăitoare în Germania) și ale lui Vlad Duca, arhitect, care trăiește în Baden-Baden din Germania.
Aloisia Bohn-Fabry, jurnalistă, scriitoare, Augsburg / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
M-am născut și am crescut la Reșița, copilăria și primii ani ai tinereții i-am petrecut aici. Copil fiind, străbăteam mereu cu rucsacul în spinare acest ținut de basm.
Când am plecat de aici, am luat cu mine nu doar rucsacul, ci și Reșița, cu tot cu munții ei, cu pădurile, lacurile, peșterile sale, dar și cu amintirile mele minunate.
Drumețiind prin munți, departe de Reșița, când văd un oraș în vale, mă gândesc la orașul meu natal, cărările îmi amintesc de munții mei, pădurile devin brusc cele de pe dealul nostru de la Reșița.
Orașul și peisajul din jurul Reșiței au rămas prezente și în ceea ce scriu, cu case, pâraie, lacuri și dealuri care mi-au fost întipărite în amintire încă din copilărie.
Acum suntem din nou cu toții compatrioți, cei care au plecat împreună cu toți cei care locuiesc astăzi în Reșița: într-o Europă comună. Acest lucru este minunat!
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Compatrioților mei din Reșița, locuitori mai vechi, dar și noi cetățeni, tuturor oamenilor de aici și din orașul din vale, cele mai bune gânduri și urări de bine pentru următorii 250 de ani. Fiți mândri de orașul nostru! Respectați natura, plantați noi copaci și păstrați-i pe cei vechi, aceștia aparțin casei voastre.
Vlad Duca, arhitect, Baden-Baden, Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pentru Reșița port mereu două reprezentări, una în context – sper eu rațională, și una scoasă din context – complet emoțională.
Reșița, cea din context, a evoluat firesc. În ultimii 40 de ani (de când o cunosc eu), a părut însă ceva mai confuză. Își amintește istoria, dar a mai și uitat-o, a dorit să continue industria, dar a mai si vândut-o, a vrut să rămână mereu actuală, dar a mai stat și pe loc. Un cumul de trăiri ce poate fi asociat oricăruia dintre noi, atunci când vremurile se succed prea rapid. Asta face Reșița să fie vie, căutând-și încă drumul pentru următorii 250 de ani.
…și da, Reșița scoasă din context, este orașul unde m-am născut, unde trăiesc părinții mei, orașul amintirilor, unde am copilărit, unde mi-am cunoscut cei mai buni prieteni.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
În cei 10 ani de „exil“ am învățat că sinceritatea nu e tot timpul utilă, dar e pentru sine cea mai importantă. Transmit locuitorilor Reșiței să fie sinceri, convins că cei pasivi vor deveni implicați, sperând astfel că Reșița prezentului va deveni Reșița viitorului.