De curând am primit cadou o poezie și-am fost fericită. Citesc cuvintele cuprinse în creația lui Aliki Telesku și mi le asum, ca pe niște lucruri noi, de care te bucuri în sărbători.
Ploaia s-a oprit când te-a văzut plângând,
Picaturile au rămas ascunse în norii fumurii,
Cerul este gol
Se întunecase deja, deși era miezul zilei,
Barca rămăsese în marea Ionică,
Dumnezeul meu, ai grijă,
Și acum plângi fără voce,
Ți-e frică să nu sperii tăcerea,
Ți-e frică că nu vei mai prinde răsăritul…
Poeta Aliki Telesku, originară din Crușova, Macedonia, m-a descoperit pe facebook și a vrut să știe imediat despre moșii și strămoșii mei. Am folosit întotdeauna facebook-ul ca mijloc de comunicare și socializare, dar niciodată ca instrument de cunoaștere a trecutului genealogic. Asta până când am cunoscut-o pe ALIKI TELESKU, care m-a rugat direct, fără altă introducere să îi povestesc despre strămoșii mei.
,,Familia mea este din Macedonia,mi-a spus ea, dar bunicul, bunicului meu era din România. Nu știu exact de unde, știu doar că după căsătoria cu străbunica mea,s-a mutat în Macedonia. Bunicul meu Costică Telescu (Costu) s-a născut la 03.06.1865 în Crusova. S-a căsatorit cu bunica mea Magdalena Calistiri si au avut 8 copii: Felicea, născută 02.04.1900, Rafael 1902, Petrica 1905, Cornelia 1907, Anastasia 1910, Marica (1912) Nicolae (Lachia- tatal meu) 1913 si Florica 1914. Bunicul, Costică Telescu, a fost unul dintre organizatorii școlii române din Crusova, asta se vede si din fotografia care este publicată în cartea “Ascedență „ a lui Nicolae Messailă la pagina 36,unde sunt fotografiați eforii români din Crușova.”
Aliki a reușit să-mi stârnescă pe deplin interesul față de trecutul meu îndepărtat. Așa am aflat că Crușova este singurul oraș din lume, unde limba oficială este limba aromână și se află la cea mai mare altitudine, respectiv 1350 de metri, în Macedonia.
CosticăTelescu a fost și epitrop la biserică și ii plăcea să scrie poezii, sigur pe el îl moștenesc,mărturisește Aliki. Poezia lui numită LUPTELE DE LA MĂRĂȘEȘTI i-am dat-o ambasadorului român de la Scopie, să o trimită la Muzeul de la Mărășești. Nu știu însă, dacă a ajuns acolo.”
Pâna acum eu, știam despre ai mei, cei plecați de demult, că au venit în Banat ca și coloniști în anul 1870 și suntem olteni, din satul Telești, județul Gorj. Dar unde s-au întâlnit teleștii aromâni cu teleștii olteni și unde a fost stabilită această legătură, reprezintă subiectul unui studiu mai amplu.
În anul 1940 familiile de coloniști aromâni din Dobrogea au fost răspândite în România după cedarea Cadrilaterului, unele dintre acestea ajungând și în Banat. Din Banat aromânii au dispărut nu prin asimilare, ci prin exod.În anul 1967 s-a început un exod masiv spre Dobrogea,Macedonia, Albania.
Matilda Caragiu-Marioțeanu, declară că aromânii se află la acest moment într-o criză de indentitate profundă.
Aliki mi-a vorbit despre iubirea ei pentru cuvânt și mi-a trimis câteva din poeziile sale.
Cât adevăr încape într-o rodie?
Pe măsură ce orele trec încet
Și anii repede ne întrec,
Un lucru rămâne neschimbat,
Bobițele de rodie
În pătuțul lor sculptat;
Cu ardoare protejează lumea
Roșie a lor
Spărgând, lasă în urmă o mie
de mirosuri
și tot atâtea nuanțe de vin.
Precum primăvara, ușa
Inviziblă spre lumină.
Cu astea răsfață ziua
Și pe drumețul hoinar
Al umbrei de sticlă.
Atunci locuitorii copacului de rodie
Care credeau că au de toate
Acei care doar prezentul au
În graba lor se fac una cu pământul
Cu șuvoiul de eternitate
Să semene amintiri viitoare,
Risipitoare,
Doar cei care trecut nu au.
Un pas înainte și alte mii tot mai în față
Nu este umbra
Nerecunoscătoare
Luminându-le doar o jumătate
A feței lor.
Câte rodii încap într-o mână?
Oare câte boabe încap într-o rodie?
O bobiță câtă eternitate ascunde?
Dorea mult să audă cum sună gândurile ei poetice în limba română. Cu un ajutor calificat a tradus versurile sale în română. Am pus-o în legătură cu critical literar Ada D. Cruceanu și i-a publicat creațiile în revista de cultură “Reflex”. A fost tare fericită.
Aliki Telescu s-a născut în 1956 în Crusevo, Macedonia A studiat Ingineria Electrică și Psihologia. Locuiește și lucrează în Cipru. Scrie poezie, eseuri, nuvele. Lucrările ei au fost incluse în mai multe antologii, traduse și publicate în zeci de țări în reviste literare. Premiată de mai multe ori pentru poezie.
Acum comunicăm și vorbim despre noi și familiile nostre. Planificăm o întâlinire la vară, la Crușova, la casa bunicilor lui Aliki. Am aflat cu acest prilej multe lucruri interesante despre aromâni și istoria lor.
Până să aflăm dacă suntem sau nu rude, am aflat că putem fi pietene ceea ce ne dă mereu, când vorbim, o stare de bucurie că ne-am găsit, de bine că putem crea punți între culturi și oameni.
Adriana Telescu