Zilele trecute, zile pe care nu le voi uita niciodată, am întâlnit un preot tânăr și am înțeles pe deplin ce înseamnă să ai har. Preotul Petrică Ghimboașă cu cuvinte simple, ne-a explicat de ce el și mai apoi credincioșii Parohiei Berzovia, se simt în biserică, ca acasă. ’’ Mulțumirea se îndreaptă către bunul Dumnezeu, spre slava lui s-au făcut toate, ne spune vorbind despre pictura murală, apoi comunității și nu în ultimul rând doamnei Rita Aldea, care a pictat cu atâta măiestrie și gingășie, încât personajele de pe pereți au devenit prietenii noștri. Dacă vă uitați atent, observați că aceste personaje sunt pictate în mărime naturală, așa că noi, ne adresăm lor, ca și cum ar fi vii, le dăm binețe, iar ele ne dau speranță’’
Biserica din Berzovia ce poartă hramul ‘’Înălțarea Domnului’’, a fost zidită în anul 1812, din piatră și cărămidă, atunci când vechea vatră a satului a fost strămutată aici, ne-a spus preotul Petrică Ghimboașă. Apoi fiecare preot care a slujit aici, a făcut câte ceva pentru acest lăcaș de cult. În primul rând preotul Coriolan Bota, care a slujit aici 20 de ani, a mărit biserica cu aproximativ 5 metri, i-a făcut boltă și a repictat-o cu ajutorul pictorului bisericesc, Constantin Savin, între anii 1974-1978. Preotul Petru Berbentia, cel care a urmat, a înălțat turnul bisericii cu 3,4 m și a lucrat la clopotniță. Dar cea mai mare lucrare a părintelui a fost munca cu creștinii din comunitate, în special cu tinerii,pe care i-a implicat în viața bisericii și i-a făcut să înțeleagă, chemarea Domnului. Următorul preot, părintele Mateia a făcut altarul și subzidirea bisericii. În anul 2012 biserica din Berzovia și-a sărbătorit bicentenarul.
– Aveți o parohie mare și frumoasă, părinte. De când sunteți aici, la Berzovia, preot paroh?
– Da, într-adevăr, comuna Berzovia este în primul rând frumoasă și mai apoi mare. Este frumoasă datorită oamenilor care locuiesc aici, oameni destoinici, harnici, iubitori și cinstitori de Dumnezeu.Este mai apoi o localitate mare, pentru că are un trecut istoric mare, Berzovia , vechea cetate dacică Doca, după ce a fost cucerită de Traian,el aduce aici Legiunea a IV-a Flavia Felix. Ca așezare, este un vechi castru roman, amintit prima oară în TabulaPeutingeriană sub denumirea de Berzobis. Din mila lui Dumnezeu și prin purtarea de grijă a PS Lucian, episcopul Caransebeșului, slujesc ca preot în această parohie din anul 2007, adică de 14 ani.
– Spuneți-mi în aceste vremuri tulburi, timpuri în care boala este principalul nostru dușmn, vin oamenii la biserică?
– Cei care sunt conștienți de importanța rugăciunii în viața lor, sigur vin. Desigur, oamenii credincioși sunt convinși și conștienți de rolul bisericii, nu doar în aceste vremuri complicate din pricina pandemiei. Toți ar trebui să-l avem pe Dumnezeu sau mai bine zis să-l luăm pe Dumnezeu ‘’ împreună călător’’, în această vremelnică viață. Astfel eu le spun să vină la biserică că Dumnezeu este bun și darnic și îi ascultă pe toți, dar și pentru că avem o biserică frumoasă, caldă și primitoare unde te simți de fiecare data, acasă.
– Am senzația părinte, că după atâția ani de slujit în această parohie vă simțiți ca făcând parte din această comunitate.
– Cu siguranță am devenit un om al locului, pentru că după 14 ani petrecuți în satul meu natal, Mehadica, cei mai multi ani, tot 14, i-am petrecut în această parohie, deci chiar și matematic vorbind, sunt un om al comunității. Mai apoi consider eu,că în viață cea mai importantă este familia. Familia mea, soția și cu cele două fete pe care le avem, s-a format aici, de aici am pornit în viață și acest aspect este cel mai important din punct de vedere social. Soția mea lucrează la Primăria Berzovia, iar pe mine m-a ajutat și sprijinit mereu. Însuși Hristos spune că’’ dacă femeia ta e bună, toată casa ta e bună’’.
– Știu că soția dumneavoastră a venit și cu idei bune și în ceea ce priveste pictarea bisericii.
– Da, este adevărat! Trebuie să vă mărturisesc o particulatritate a bisericii noastre, între toate lăcașele de cult din Caraș Severin, biserica din Berzovia este singura, care ii are pictați pe martirii brâncoveni pe pereții săi. Ideea ii aparține soției mele, care a vorbit cu artistul plastic, cu doamna Rita Aldea și acum îi avem pe acești martiri, ai familiei Brâncoveanu, în biserica noastră.
– Înțeleg că sunteți încântat de straiele cele noi ale bisericii în care slujiți.
– Sunt mai mult decât încântat, sunt de-a dreptul multumit și nu mă refer la aceea mulțumire care vine din lucrurile materiale, ci mă refer la acel sentiment de mulțumire care izvorăște din latura spirituală, duhovnicească a omului care la rândul său îi multumește lui Dumnezeu pentru toate. Fiindcă tot am amintit mai înainte expresii liturgice, adică cuvinte din cadrul Sfintei Liturghii, voi continua și voi aminti cuvintele rostite într-un moment extrem de important din cadrul Liturghiei: ‘’ ale Tale dintru ale tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate !’’ Cred că aceste cuvinte reflectă întru totul încântarea și multumirea noastră, pentru că toate se fac spre slava lui Dumnezeu, astfel înțelegând, bucuria noastră va fi nesfârșită.Apoi sunt multumit că am colaborat cu un artist renumit, un om de-o calitate umană demnă de lăudat. Dumnezeu a rânduit să o cunosc pe doamna Rita Aldea când picta biserica Sfinților Apostoli “Petru și Pavel “din Reșița. Eram student pe vremea aceea la Seminarul Teologic din Caransebeș, în urmă cu 20 de ani, dar așa de mult mi-a plăcut, că mi-am promis că dacă voi avea o biserică unde să slujesc , la fel vreau să fie pictată și biserica mea. Și iată Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea.Mai întâi a fost restaurat iconostasul bisericii, în 2009. Apoi în 2012 s-a pictat altarul de vară din curtea bisericii. În 2015 doamna Rita Aldea a pictat exteriorul bisericii, un număr de 126 de icoane , care împodobesc atât de de frumos de jur împrejur biserica, iar în 2019-2020, s-a pictat interiorul bisericii, o bijuterie de pictură, după cum se vede.
– Părinte ați găsit calea și cuvintele potrivite pentru a-i încuraja, pentru a le reda oamenilor speranța că totul va reveni la normalitate?
– Am încercat, nu știu cât am și reușit! Calea este una singură, ne spune asta chiar Domnul Hristos :’’Eu sunt Calea, Adevărul și Viața’’, deci calea ne-a arătat-o însuși Dumnezeu, nu trebuie să le arăt eu calea, ci doar să le luminez din când în când drumul, așa după putința mea.Cuvintele mereu ajută, dacă sunt spuse din inimă și sunt sincere, stiți omul te simte imediat, mai ales după atâția ani petrecuți împreună. Este exact așa cum spunem la Sfânta Liturghie:” pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Adriana Telescu
Foto: Vasile Neamțu
