CĂRȚILE ZIARIȘTILOR: ”Cum am ajuns CONTE DE OHABA”

A mai apărut o carte a colegului nostru Nicolae Sârbu, una dintre cele 22. Ziarist spumos, mare iubitor al adevărului cu orice preț. Reporter. Pentru unii critici, aici își manifestă adevăratul har. Poet, dintotdeauna asumat. Publicist și prozator. Câteodată prozator, după cum el însuși precizează. Nicolae Sârbu și-a intitulat această apariție Cum am ajuns „Conte de Ohaba” (Ed. TIM, 2020). Nu se întreabă, nu ne întreabă, decretează pur și simplu ajutat de un condei de excepție al Banatului: Ion Marin Almăjan. „Când Marele Concilier s-a ridicat în întreaga lui măreție, au tăcut și stelele din șopotul lor. Decretăm pe Nicolae Sârbu, poet, jurnalist, cărturar bănățean, demn să-și alăture numele său și pe cel nobiliar de Ohaba.  De azi înainte se va numi De Ohaba Nicolae Sârbu și va fi cinstit pentru faptele sale. Am zis. S-a lăsat o liniște stelară. Apoi, peste munții, dealurile și văile cerești, s-a auzit suspin de torogoată. Banatul își salută pe unul din vrednicii săi fii”.

         Dar dincolo de acest joc, cum le stă bine spiritelor alese, autorul ne avertizează dintru început: „Nu vă lăsați înșelați de titlu”… Cartea, pornită de la o idee a altui coleg de breaslă, Gheorghe Jurma, astăzi directorul editurii la care a apărut cartea, e „povestea unui copil pornit desculț pe un drum lung, zbuciumat și imprevizibil”. Avându-i însoțitori pe cei care s-au încumetat să-l citească și să-și spună părerea despre opera sa. Totul într-un fel de bildungsroman. O aventură spirituală căreia eu nu i-aș fi dat doar drumul în lume, ci aș fi pus-o în totalitate sub semnul unor  „Mărturii din viața-mi de hârtie”. Pentru că ce este viața unui ziarist de presă scrisă, a unui condeier din generația „print”, decât o „viață de hârtie”? Se îngălbenește în timp, devine casantă, se sfărâmă sub mâini necunoscute și se risipește în bătaia vânturilor… Ei, vezi!, de aici avantajele presei online, veți spune dragi colegi din generația online. Da, dar și aceasta ar putea să dispară la un simplu clic. Să fie cel puțin la fel de efemeră, dacă nu chiar mai efemeră.

        

Câte nu s-ar putea spune despre acest volum, dens, însumat și prezentat cu acribie, dar pentru că suntem la publicația filialei UZPR, mă voi opri doar la cele adunate  în „bocceluța cu plăpânde” a ziaristului Nicolae Sârbu. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1969), optează pentru cariera de ziarist profesionist la „Orizontul” din Râmnicu-Vâlcea. În martie 1972, se angajează la cotidianul „Flamura” din Reșița. După 1990, este redactor, redactor șef adjunct și redactor șef al ziarului „Timpul”. „A fost un ziarist kamikadze, cum se autocaracterizează. S-a jucat de multe ori cu focul, încercând să-mpace verticalitatea morală, boema și meseria, stilul personal curajos și cerințele cenzurii comuniste, dar și lupta cu numeroasele anomalii de după 1989”. („Enciclopedia Banatului. Literatura”, David Press Prinț, 2015, pag.689-692).

         Cel care altădată se lamenta cochetând cu muza: „N-am operă” (Volumul „N-am operă. Povestea unor poeme care-și dau palme” -Editura Signum, Reșița, 2004) impresionează, prin acest volum, nu doar cu opera poetică, eseistică și publicistică, ci și cu bogăția comentariilor, declarațiilor, referințelor apărute în tot atât de numeroase publicații de cultură din țară. Cu personalități prestigioase care-și pun semnătura pe comentarii, opinii și referințe despre opera sa, girând-o astfel. Imposibil de reprodus toate aceste nume, care înnobilează cele 317 pagini ale volumului, dar câteva le voi invoca: Academicianul Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Alex Ștefănescu, Ion Pop,  Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Ruja, Ion Marin Almăjan, Marian Odangiu, Maria Nițu, Zenovie Cârlugea, Ion Cocora, Geo Galetaru, Ada D. Cruceanu, Gheorghe Jurma, Radu Cernătescu, Radu Ciobotea, Rodica Opreanu, Remus Valeriu Giorgioni, Gheorghe Secheșan.

         Cum am ajuns „Conte de Ohaba” este o pildă de viață pusă în slujba scrisului, dar și o carte cu certă valoare documentară care va răzbate peste timp, ducând cu ea un destin, destinul „vieții de hârtie”.

       Dorina Sgaverdia

Sursa foto Nicolae Sârbu: Argument

Exit mobile version