După zece zile de coflict armat, sub presiunea unor state occidentale și arabe, Israelul și palestinienii din Fâșia Gaza au decis să pună capăt focului și lase în continuare administrarea ostilităților în seama demersurilor diplomatice. Într-o conferință comună de presă, susținută de conducerea politică și militară a Israelului, s-a insistat asupra pierderilor uriașe înregistrate de organizația Hamas, inclusiv a unora care vor deveni evidente abia în zilele următoare, ca și asupra ideii că organizația extremistă palestiniană de dinainte de conflict nu va mai avea nimic în comun cu cea de după. Mai mult sau mai puțin sibilinice, aceste afirmații sunt susținute de o serie de fapte, între care performanța de cel puțin 90% a sistemului israelian antirachetă, Cupola de Fier, dejucarea tuturor inițiativelor Hamas de surprindere pe uscat, în aer și pe apă a forțelor israeliene (drone, submarine și tuneluri de atac), rezistența populației civile din spatele frontului sau distrugerile masive din orașul Gaza, dar și infirmate într-o oarecare măsură de arsenalul redutabil de rachete al palestinienilor (după cele mai precise calcule, acestanumăra la începutul conflictului 12.000 de rachete, din care asupra Israelului s-au tras în jur de 4ooo) și de spiritul de luptă al membrilor organizației, care nu se recunosc și nu se vor recunoaște niciodată învinși. În sprijinul lor vine și împrejurarea că, printre liderii Hamas uciși în actualele bombardamente isrealiene, nu figurează șeful legendar al aripei militare a Hamasului, Muhammad Def, îndelung căutat de forțele israeliene.
În amintita conferință de presă au fost menționate și regretabilele incidente civile petrecute în cîteva orașe israeliene în primele zile ale conflictului, când elemente declasate de ambele părți s-au dedat la acte abominabile de încălcare a ordinii publice, care au inclus linșaje, incendierea unor sinagogi și alte clădiri oficiale, devastarea magazinelor, atacuri asupra mașinilor de poliție, incendierea a zeci de automobile particulare sau conflicte de stradă cu folosirea armelor de foc. Două persoane, un arab și un evreu, și-au pierdut viețile în acest context și alte zeci au fost rănite. Dincolo de intensitatea nebănuită a urii din spatele acestor manifestări, a surprins absența aproape totală a forțelor de ordine, în speță a poliției, ceea ce – pentru două zile, cel puțin – a creat în jurul localităților respective imaginea de „sate fără câini”, pentru a prelua ceva din pitorescul folclorului românesc.Premierul Netaniahu a subliniat la conferința de presă că Israelul este un stat de drept, în care orice tentativă de tulburare a ordinii publice va fi reprimată cu mijloacele puse la dispoziție de lege, indiferent de sectorul social căruia i-ar aparține potențialii turbulenți. Șeful șabak-ului – serviciul de securitate internă al Israelului – Natan Argaman, a declarat cu aceeași ocazie că departamentul său a preluat investigarea acestor incidente și că a arestat deja peste 1300 de persoane implicate. Împotriva a cel puțin 600 dintre acestea vor fi înaintate acte de acuzare, 20% dintre ele fiind cetățeni evrei, iar restul arabi israelieni. Este pentru prima dată că acest serviciu preia parte din sarcinile poliției, dar și o garanție că impresionantul său aparat de informații și supraveghere va readuce încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a-și reimpune controlul în sectoarele fierbinți ale societății israeliene.Nu a surprins că printre acestea se aflau și beduinii din sudul țării, care au devenit demult un fel de stat în stat și care în aceste zile au reușit să se transforme în stăpânii de facto ai șoselelor din zonă și chiar să izoleze complet un oraș, Aradul, de restul țării.
Cum se vede, actualul conflict din Fâșia Gaza a scos la suprafață probleme mult mai complicate ale societății israeliene, care au pus sub semnul întrebării capacitatea de suveranitate a statului, dar, mai ales, au pus în evidență influența ideologiei Hamas în rândul arabilor israelieni și al celor din Cisiordania.Acest aspect are acum semnificația unei victorii strategice a palestinienilor integriști, cu atât mai mult cu cât el apare pe fundalul abandonării de către Israel a parteneriatului cu Autoritatea palestiniană. Vinovată și ea întrucâtva pentru degradarea situației care a precedat izbucnirii conflictului actual, în special ca urmare a anulării alegerilor parlamentare ce urmau să se desfășoare la sfârșitul acestei luni pentru prima dată după 15 ani, conducerea de la Ramalla riscă să fie invalidată în propriul teritoriu de aceeași organizație extremistă care nu și-a ascuns niciodată prioritatea obiectivului de anulare a dreptului la existență a Israelulului ca entitate statală și, implicit, al Autorității palestiniene.
Israelul va trebui să se confrunte cu aceste noi situații pe un cu totul alt plan și cu alte mijloace decât cele ale forței militare.Întrebarea care se pune este dacă actualul premier și actuala coaliție guvernamentală au capacitatea de a întrezări care sunt aceste mijloace și dacă vor avea cutezanța punerii lor în practică în eventualitatea că vor rămâne la putere.
Ion Știubea