Mi-e drag sa merg în Valea Almajului, dar cel mai drag mi-e de morarii rudăreni, oamenii care te primesc în casele și-n inimile lor, mereu cu surâsul pe buze. Am poposit de curând în țara morilor de pe râul Rudărica, apă care de 779 de ani, de când a fost atestată documentar localitatea , cântă, macină și oglidește poveștile oamenilor care i-au făcut din nume un renume.
Primele mori de pe râu au fost consemnate oficial în anul 1722, iar folosirea sistemelor hidraulice primare, au fost introduse în această zonă în secolele II, III după Hristos.
Toți copiii rudărenilor se nasc morari, nu-i întreabă nimeni ce vor să fie. Aici te naști morar pentru că de mic mergi cu sacul cu boabe la moară,te împrietenești cu râul care pune în mișcare roata orizontală, asculți cântecul pietrei de moară și privești la început uimit cum cade lin făina în găleată. Mai apoi, mult mai târziu, atunci când ai deprins deja meșteșugul, când apa Rudăricii te cunoaște după chip , iar moara devine loc de întâlnire cu pietenii, munca și dragostea, începi să scrutezi orizontul și se naște în tine un gând curios de ducă.
Morile de apă fac parte dintotdeauna din viața rudărenilor. Acestea au pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic din vremea daco-romanilor. Autenticitatea sistemului tehnic constructiv s-a păstrat în întregime până în anii 80, când roțile și jgheaburile au fost înlocuite cu elemente metalice, perfect similare, din motive de eficiență de exploatare.
Principalul curs de apa îl constituie pârâul Rudărica, afluent al Nerei. Cele două izvoare ale Rudăricii își au originea în Munții Svinecea. Dupa unirea celor două izvoare, Rudărica Mare și Rudarica Mică, râul parcurge 10 km printr-o vale splendidă (Valea Rudăricii) și intră în localitatea care până nu demult îi purta numele. Acum localitatea se numește Eftimie Murgu, purtând numele unui om al locului. Eftimie Murgu a fost jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.
Salba de mori de apă care împodobesc râul Rudărică pe o distanţă de aproximativ 2 kilometri reprezintă cel mai mare şi mai spectaculos lanţ de mori de apă din sudul Europei, fiind incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Începand cu Moara de la Tunel și sfârșind cu Moara din Țarină, pe Valea Rudăricii se găseau până în anul 1910, un număr de 51 de mori. Din nefericire potopul din primavară anului 1910 a luat și a desființat 29 dintre mori. La momentul actual Complexul mulinologic de la Eftimie Murgu este format din 22 de mori.
Înspre Prisacina, afluent al Rudăricii, se deschide o potecă străjuită de păduri de carpen și fag.Înainte de a intra în sat, râul străbate faimoasele sale chei, împodobite de o parte și de alta de păduri de liliac sălbatic pe care primavara îl face să-ți încânte simțul olfactiv.În această porțiune de 2 km, valea este vestită prin morile sale de apă vie, mori ce formează cel mai mare complex mulinologic din SE Europei.
Cele 22 de mori de apă de la Rudăria sunt vizitate în fiecare an de câteva mii de turişti. Cheile sunt dominate de stânci uriașe și abrupte, două dintre ele par în viziunea localnicilor cu înfațisare omenească, așa că le-au numit Adam și Eva. De la moara Viloanea, unde am întâlnit un om al satului dornic să ne arate performanțele morii și să împărtășească cu noi poveștile locului , aflăm că de curând, una din cele două stânci s-a prăbușit în vale. Și uite așa, declară săteanul șugubăț, Adam a rămas singur și nefericit. Așa au stabilit ei, rudărenii, că Eva a fost cea care a plecat. Povestea are parcă un iz de actualitate deoarece ne amintește de pribegiile româncelor plecate de nevoie de acasă. Așa că Adam a rămas să păzească valea morilor cu ciutură, ca un străjer al ținutului de poveste care-și deapănă îngânat de susurul apei , povestea-i tristă.
Oamenii satului, oameni harnici și vorbăreți au mereu câte ceva de povestit despre mori. Rânduiala la măcinat este stabilită din vechime, ca o lege nescrisă, dar respectată întotdeauna cu strictețe. Morile se află în proprietatea a 15-20 familii care le întreţin şi transmit proprietatea și rândul la moară din generaţie în generaţie. Fiecare morar-proprietar , are alocată câte o zi pe lună, zi în care are liber la folosirea morii.
Iacob Dancea administrează alături de alți săteni morile îndărătnice, mori ale căror pietre se învârt în sens invers acelor de ceasornic, de parcă ar măcina cu sârguința trecutul timp, în căutare de vremuri tinere si frumoase. El ne povestește cu serioazitate despre minunile din Valea Rudăricii.
“ Îndărătnica dintre ape este deosebită, ne spune zâmbind Iacob Dancea, acolo se întâmplă lucruri care încalcă precum moara de altfel, legea firii…Se spune că dacă dormi aici, în morile îndărătnice, te trezești a doua zi tânăr și frumos. Poate de aia suntem noi, rudărenii, atât de iubiți de femei, zice surâzând Iacob Dancea. Când eram copil, mama mă ducea la moară și mă punea în coș, deoarece există credința că, stând acolo, devii vorbăreț, ca și torsul morii…’’
Adriana Telescu
Foto Vasile Neamțu