Filarmonica din Arad a avut privilegiul de-a interpreta sub bagheta dumneavoastră în audiție absolută, lucrarea care vă aparține, numită” Recviem Baroc”.Transmis doar online, spectacolul s-a bucurat de succes. Cum ați perceput dumneavoastră aceste eveniment?
Sabin Pautza – Inițial trebuia să fie un concert în joia mare, cu afișe, cu reclamă, cu tot ce presupune acest lucru. Corul a lucrat toată luna aprilie la acest concert.Cu câteva zile înainte de eveniment, s-a agravat situația pandemică și s-a hotărât ca manifestarea să se desfășoare online. Membrii orchestrei au insistat să se desfășoare concertul, deoarece lucraseră patru săptămâni la această compoziție. Am stat așadar 3 zile la Arad și am înregistrat lucrarea care a avut un succes extraordinar. Această compoziție este scrisă în mod intenționat în stil clasic și preclasic, de aceea i-am zis baroc. Acum la bătrânețe mă provoc singur și îmi spun, oare eu pot să scriu o fugă ca Bach? Și iată că mi-a reușit, sunt 3 fugi acolo, nu doar una! Și când am să mă văd cu Bach, am să-i arăt compoziția mea, să vedem ce zice. Deci este o provocare să te apuci să scrii așa ceva! Am trimis lucrarea la toți prietenii mei și în câteva zile am primit zeci de comentarii și telefoane care spuneau că a fost o idee nemaipomenită să scrii o lucrare care pare că a fost compusă în anii 1900 sau 1800.
- Imi spuneați zilele trecute că ați abordat o gamă mai prietenoasă, pe înțelesul publicului larg.
Sabin Pautza – Automat când scrii ca la 1800, abordezi un limbaj muzical mai accesibil, pe întelesul tuturor. La 20 de ani scriam muzica de parcă aș fi vrut să o reinventez, eram foarte modernist și sofisticat. Apoi am scris și muzică romantică, muzică de film, muzică americană, stând în America a trebuit să scriu ca la ei. Muzicologii au descoperit în creația mea vreo 5 perioade.
În ultimul timp am scris Cântarea Cântărilor după textul original din Biblie. Nu a făcut nimeni treaba asta până acum, deoarece originalul este în proză și nu ai cum să scrii muzică pe proză. Am avut însă norocul ca un preot să-mi trimită o versificație extraordinară în limba română a Cântării Cântărilor și a fost așa de bine făcută, că eu în momentul în care am citit-o, nu am mai putut să lucrez la altceva. Este o lucrare mare, de 45 de minute.
Tot în 2020 am mai scris un concert de clarinet care este pe jazz și un pic pe blues. Sună americănește, dar este foarte actual .
Aceste 3 lucrări au fost compuse anul trecut, dar din cauza pandemiei, au fost lansate mai târziu.
- S-a spus despre muzica dumneavoastră că încearcă să păstreze integral savoarea poeziei.
Sabin Pautza – Eu în cei 45 de ani cât am funcționat ca profesor, am avut această problemă cu tinerii mei studenți, care se apucau să scrie muzică pe versuri. M-am chinuit ani de zile să-i conving, că poezia are viața ei, are pulsul ei, este o ființă vie. Este necesar așadar, să-i simți pulsul ca unei ființe vii, ritmul acela unic. Fiecare poezie are structura ei interioară, o pulsație ca o bătaie de inimă, care, îți dictează ce muzică trebuie să scrii.
Am descoperit recent că eu am scris 280 de lieduri(unele sunt orchestrate) și mă aflu pe locul doi în istoria muzicii, doar Franz Schubert a scris mai multe lieduri decât mine. Totul vine de la iubirea pentru cuvântul transformat în vers. Trebuie să vă mărturisesc că în tinerețe am scris și eu poezii, dar nu am îndrăznit să le public. Le-am redescoperit acum, la bătrânețe.
Profesorul Vasile Ioniță, cel care a scris o carte despre mine, în urmă cu vreo 20 de ani, a descoperit la mama în pod și câteva schițe de romane polițiste care îmi aparțin. Uitasem de ele.
În urmă cu mulți ani, vreo 50, furam țuică de acasă și o vindeam, ca să-mi cumpăr doxuri. Acestea erau cărți de aventuri, care se vindeau ca pâinea caldă. Eu uitasem de ele, dar profesorul a venit la mine și mi-a arătat pagini întregi de romane polițiste, pe care încercam să le scriu cu umor.
- Aș vrea să spunem că ați reușit să depășiți o grea încercare, că ați învins virusul, dar a fost o perioadă foarte grea și urâtă.
Sabin Pautza – Anul trecut aveam programate o mulțime de concerte, la Iași, Brașov, Tg-Mureș, concerte, care nu s-au mai putut desfășura. Am participat însă la un concert la Ploiești în cadrul festivalului de jazz, care are tradiție acolo. Ei obișnuiau să deschidă festivalul cu orchestră și pentru că muzica mea se preta pentru acest eveniment, m-au invitat să dirijez orchestra în deschiderea festivalului. Era un concert de o oră, fără pauză. A fost o greșeală că m-am dus, deoarece era un băiat în orchestră bolnav. Nimeni nu a știut, iar la 3, 4 zile, după ce m-am internat, am aflat că mai mulți din orchestră s-au îmbolnăvit. A fost un accident care s-a lăsat cu complicații, pneumonie, pleurezie și deranjamente la stomac. O lună de zile nu am mâncat mai nimic, decât ceai. Îmi făceau 3 perfuzii pe zi. Nu a fost simplu, dar doctorii au avut mare grijă de mine. Acum, când am înregistrat muzica cu orchestra, mi-am dat seama că nu sunt complet refăcut, după 3 luni și jumătate de boală. A trebuit să stau 3 ore în picioare, să conduc orchestra și nu a fost ușor. Am simțit o mare oboseală.
- Îmi vine în minte o frază pe care ați spus-o vorbind despre poporul român:,,Dacă am supraviețuit e fiindcă am alternat întotdeauna suferința cu râsul. De când ne știm noi(ne)râdem.Suntem singura națiune care face haz de necaz. ’’
Sabin Pautza – Eu am umblat peste tot în lume, din Argentina în Australia, din Canada în Japonia și nu am întâlnit, credeți-mă, popor care să facă haz de necaz. Noi suntem cel mai vechi popor din Europa, au trecut peste noi vizigoții, ostrogoții, tătarii, etc…Noi am rezistat. Unul din motive a fost și acesta, am știut să râdem și la necaz. ,,Carnaval fără măști‘‘ este cartea unde am adunat glume. Eu am mulți prieteni în America și încercam să traduc glumele. Am fost 26 de ani directorul orchestrei din New Jersey. Mergeam la concerte cu glumele pregătite, de fiecare dată 3 glume. Le spuneam aceste glume, dar ei nu râdeau, se uitau unii la alții și nu râdeau. Râsul este pentru noi un modus vivendi un mod de-a respira, de-a comunica. Acum lucrez la volumul al doilea, asta pentru că primul volum a avut mare succes. Acesta se va intitula ,,Ca la noi la nima’’, așa cum zice bănățeanul, deoarece în multe privințe suntem unici, nu semănăm cu nici un alt popor.
- Cum este Sabin Pautza ca bunic?
Sabin Pautza – Nu-mi vine să cred nici acum, dar am 3 nepoți. Unul e mare, e student, are 18 ani.Dacă merg la el cu întrbări legate de computere, râde de mine.
De la Sabina am gemeni, ea și soțul ei au adoptat doi gemeni. Este o poveste adevărată și impresionantă, care s-a întâmplat atunci când Sabina a mers să adopte un copil. Gemenii se jucau cu mașinuțele, dar în momentul în care au văzut-o, au prins-o de picioare și au strigat disperați,,mama, mama’’, iar Sabina a leșinat. Ei m-au ales pe mine, mi-a spus Sabina, nu eu pe ei. Acum au patru ani și jumătate. Mă văd cu ei pe skype și mor de drag când îi aud vorbind românește.
- Tot timpul l-am asemuit pe Sabin Pautza cu un pom, un pom roditor plantat de Dumnezeu în Banat, care și-a întins crengile până departe, peste ocean, dar pe care rădăcinile l-au întors acasă. Cum priviți trecutul, Maestre?
Sabin Pautza – Eu am avut norocul să mă nasc aici, asta e calitatea mea de bază. Nu pot să-mi explic altfel, dar știu, că am fost norocos că am văzut lumina zilei pentru prima oară la Câlnic. Sunt cel mai bogat om din lume, am un milion de prieteni cu care comunic, dar nu aș fi putut să fac ceea ce am făcut, dacă nu eram român.
În anul 2008, orchestra mea din New Jersey a împlinit 100 de ani de la înființare, prilej cu care am scris ,,Simfonieta’’, lucrarea mea dedicată aniversării. Compoziția era muzică americană cu charleston,bossa nova și bughi-bughi. S-a cântat cu succes și la Carnegie Hall, iar un mare critic muzical a scris în New York Times că lucrarea a fost foarte frumoasă, dar se vedea de la o poștă că a fost scrisă de un român. Mult mai târziu, când l-am întâlnit pe acel critic, am aflat că l-a cunoscut pe Enescu și fusese coleg cu Lipati. Atunci mi-am dat seama că m-am trădat. Eu am doina în sânge, eu sunt mândru că sunt român. Mie mi-e dor de România tot timpul, chiar și când sunt în România.
- Ați avut o relație specială cu studenții dumneavoastră din România, toți iși amintesc cu drag de orele de armonie.
Sabin Pautza – La 22 de ani eu predam deja la Iași la conservator, studenții mei erau doar cu 2 ani mai tineri ca mine. I-am cucerit prin metoda mea de-a preda altfel, eu le dădeam exemple din Jimi Hendrix, din Beatles și Bee Gees. Asta a fost în anul 1965, iar în anul 1963, Richard Oschanitzky, a fost dat afară din conservator pentru că a interpretat muzică de jazz la Ambasada Americană. El a fost cel mai talentat român pe care l-am întâlnit eu. De la el am învățat foarte mult, fiind un mare noroc pentru mine, că m-a luat sub aripa lui. Îi port pentru asta, o veșnică recunoștință.
- Cum se vede viitorul de la Moniom?
Sabin Pautza – Aș vrea să nu fiu sincer pentru că nu mă pricep la politică. Au venit și la mine pe parcursul timpului oameni implicați, din partide istorice, rugându-mă să trec în barca lor. Eu am plecat din țară fiindcă am refuzat să fac politica pe care o promovau comuniștii. Sunt om de cultură, impresionat de frumos, de candoare, nu știu și nu vreau să învăț să fac politica nimănui. I-am dezamăgit pe toți oamenii politici care au dorit să le fiu alături. E drept că și ei m-au dezamăgit pe mine. Au trecut mai bine de 3 decenii de la revoluție și eu nu văd nicio schimbare în bine. Nu știu care e soluția, dar e păcat de noi cei care aparținem acestui popor, cel mai vechi din Europa, să avem un destin atât de trist.
Și cu toate acestea….. ce minunat este să admiri primăvara pomii înfloriți în livada de la Moniom și să te bucuri în sinea ta de norocul de a fi român.
Interviu realizat de Adriana Telescu
Foto featured: aradon
Sabin Pautza născut în 8 februarie 1943 în Câlnic, cartier al Reșiței. Este un recunoscut compozitor, dirijor, doctor în muzică și profesor universitar
Studii
1965 Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, specialitatea dirijat si pedagogie muzicala.
1970 Absolvent Academia Muzicală „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compozitie si dirijat orchestra cu Franco Donatoni, Franco Ferrara și Bruno Maderna
1995 Doctor in Music –The London Institue for Applied Research, England
2005 Doctor în Compoziție, al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, din Cluj-Napoca
Carieră profesională
1966 – 1984 Asistent, apoi lector universitar la Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iași
1987 – 2011 Director artistic și prim-dirijor al celei mai vechi orchestre din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra
2011 – prez. Conductor Emeritus for life – Plainfield Symphony Orchestra
1986 – 2005 Associate Professor la ATLAN INSTITUTE din New York
1984 – 2010 Profesor la New York University
2009 – 2014 Profesor la „St. Rose” University – Albany- N.Y
1991 – 2005 Profesor la Rutgers University – New Jersey
2005 – 2013 Profesor universitar – Universitatea ”Emanuel”din Oradea.
Preda Master Clases la diferite universitati din Romania: Universitatea de Vest din Timisoara, Univeristatea din Pitesti, Universitatea din Targoviste, Universitatea de Muzica „George Enescu” din Iasi.
Activitate științifică și de cercetare
Publica lucrari de muzicologie in tara si strainatate ca:
1.„Franco Donatoni si noua scoala de compozitie italiana”.
2.„Prefigurari ale limbajului muzical modern in creatia lui Claude Le Jeune”.
3 „Majestatea Sa Anacruza, sau rolul raporturilor erarhice ale sintaxelor componistice in definirea sensului si expresiei in procesul interpretarii muzicale”.
4. „Curs de armonie”-(Editura Universitatii EMANUEL, Oradea). 5. „Curs de Orcheatratie”-(Editura Universitatii EMANUEL, Oradea)
Carieră artistică
Compoziții
1. “Ave Maria” – pentru cor mixt (1956)
2. „Patru colinde” – pentru cor mixt (1966)
3. “Byzantine Alleluia” – pentru cor mixt (1967)
4. “Antiphonon Melos” – Oratoriu dramatic pentru cor și orchestră (1967)
5. “Seykylos Hymn” – pentru orchestră (1968)
6. „Suita Brevis” – pentru cvintet de suflători (1968)
7. „Cvartetul de coarde nr. 1” (Sonata a quarto) (1969)
8. “Musica per Due” – pentru flaut și pian (1970)
9. “Interludium” – pentru pian solo (1970) Editura Peters
10. “Estratto” – pentru pian solo (1971)
11. “Cinci piese pentru orchestră mare” – Editura Muzicală București, LP Electrecord (1972)
12. “Lacul” – madrigal pentru cor mixt (1972)
13. “Ofranda copiilor lumii” – pentru cor triplu mixt (1973) Premiul G.Enescu al Academiei Romane Editura Muzicală București, LP Electrecord
14. “Laudae” – pentru 10 soliști, Editura Muzicală București (1973)
15. “Păsări migratoare” – madrigal pentru cor mixt (1973)
16. “Canti Prophani” – suită pentru cor de copii și orchestră (1974)
17. “Suita Mărgană” – pentru cor mixt (1975)
18. “Noi umblăm și colindăm” – colind pentru cor mixt (1975)
19. “Pastel” – madrigal pentru cor mixt (1976)
20. „Cvartetul de coarde nr. 2” (Jocuri I) (1977)
21. “Jocuri I” – pentru orchestră de coarde (1977)
22. “Jocuri II” – pentru cvartet de coarde și orchestră, LP Electrecord (1978)
23. “Eroii” – madrigal pentru cor mixt (1979)
24. „Cvartetul de coarde nr. 3” (1979) LP Electrecord
25. “Columne” – cantată pentru cor și orchestră (1979)
26. “Jocuri III” – pentru violă (violoncel) și orchestră (1979)
27. “Jocuri IV” – pentru vioară și orchestră (1980)
28. “O Altă Poveste de Dragoste” – Operă (1980)
29. “Nocturne” – pentru soprană și orchestră (1980)
30. “Velerim și Veler Doamne” – pentru cor mixt (1966, rev. 1980)
31. “Hayku” – trei lieduri pentru soprană și orchestră (1981)
32. “Lumină” – cantată pentru cor și orchestră (1981) LP Electrecord
33. “Missa Brevis” – pentru soprană, cor și orgă (1982)
34. “Două interludii” – la “O Altă Poveste de Dragoste” pentru suflători (1982)
35. Simfonia nr. 1 – pentru orchestră mare (varianta I), (1982)
36. Trio nr. 1 – pentru coarde (1981, rev. 1983)
37. “Ebony Mass” – pentru cor și orgă (1985)
38. Două preludii – pentru clarinet (trompetă) și pian (1986)
39. “Pace” – mini cantată pentru cor de copii și orchestră (1987)
40. Simfonia nr. 1 – varianta a doua, “In Memoriam”, (1988-89)
41. Dublu concert – pentru violoncel (violă), pian și orchestră (1990)
42. Simfonia nr. 2 – “Sacra” pentru cor, mezzo-sopran și orchestră (1992)
43. “A Musical Journey” – pentru orchestră (1993)
44. “Rita Dove Triptych” – pentru soprană și orchestră (1993-94)
45. “Simfonietta” – pentru orchestră (1995)
46. Jocuri V-“Clopote” (CHIMES) în memoria lui Martin Luther King Jr. (1995) Premiul Martin Luther King Jr.
47. Simfonia de Camera – (1996)
48. “Moodswings” (Virée D’Humeur) –pe versuri de Tristan Tzara (1996)
49. Concert pentru saxofon si orchestra – (1997)
50. “Jocuri VI” – pentru clarinet și violă (1997)
51. “Ludus Modalis” – cvartet de coarde nr. 4 (1998)
52. “Ode To Hope” – cantată pentru cor și orchestră (1999)
53. Concertino – pentru violoncel și orchestră (2000)
54. Trei BOSSA NOVA (2001)
55.”Blues And Trouble” pentru orchestra de camera (2002)
56. Preludio, Bossa , Postludio – per quatro fsgotti (2003)
57. FRESCA pentru cor mixt si orchestra (2004)
58. Triptic Antic- Ciclu de lieduri pe versuri de Nicolae Coman (2006)
59. Bassklavierkonzert – Concert pentru bas clarinet, pian si orchestra (2007)
60. Capriccio – pentru orchestra de coarde (2007)
61. Concert pentru flaut si orchestra (2008)
62. Jocuri VII-”Schassburger Capriccio” pentru orchestra de coarde (2008)
63. Pastorala-Sonata a quattro flauti (2009)
64. Jocuri XIII-”Hexagon”-sextet pentru suflatori, coarde, pian si percutie(2009)
65. Elegie-pentru violina si orchestra (2010) – In Memoriam Stefan Ruha
66. Divertimento I pentru orchestra (2010)
67. Divertimento II pentru orchestra (2010)
68. Divertimento nr.3 pentru patru fagoti (2010)
69. Divertimento nr.4 pentru Oboi, Fagot, Viola si Violoncel (2010
70. DE PROFUNDIS –Poem pentru cor mixt (2011)
71. Peste Varfuri –Madrigal pentru cor mixt (2011)
72. Jocuri IX (Ecouri) pentru combo si orchestra (2012)
73. Piano Trio Divertimento nr.4)(2012)
74. PROMETHEUS –Poem simfonic –(2012)
75. Divertimento V pentru cvartet de clarineti (2013)
76. FABRIZIO Muzical pentru copii (versuri Patricia Brady-Danzig- 2013)
77. Schlagzeug Konzert -Concert pentru percutie si orchestra (2014)
Concerte
A concertat în cele mai mari săli din Statele Unite, Europa și Australia, printre care:
„Carnegie Hall” din New York,
„Santa Cecilia” din Roma,
Richard Wagner „Jugendfestspieltreffen” din Bayreuth,
„Chopin” din Varșovia,
„Philarmonic Hall” din Sydney.
Activitatea dirijorala cuprinde in medie un numar de douazeci de concerte pe an in Romania si in strainatate.
Premii și distincții
Deține numeroase premii și distincții românești și internaționale, printre care:
premiul „George Enescu”, al Academiei Române,
premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România,
marele premiu al Televiziunii Române,
premiul de compoziție al „Concursului Internațional din Salt Lake City”, Utah,
premiul „Rudolf Nissim” al Uniunii Compozitorilor Americani,
marele premiu „Doctor Martin Luther King Jr.” pentru compozitie.
Activitatea sa internațională de dirijor și compozitor i-a adus in 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Deasemenea, in anul 2005 Academia de Muzica „George Dima” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor In Muzica.
Este cetatean de onoare al orasului Plainfield din New Jersey si al orasului Resita, Caras-Severin precum si al Judetului Caras-Severin.
Liceul de Arta din Municipiul Resita poarta numele „Sabin Pautza”
Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al ASCAP
Uniunea Compozitorilor Americani si GEMA,
Uniuna Compozitorilor din Germania.
Membru onorific al Consiliului de conducere al Institutului Biografic American.