Cu surle şi trâmbiţe, Guvernul incită populaţia împotriva chioşcarilor şi a micilor întreprinzători. Chestia cu bonul fiscal, ceva de genul replicii din celebra reclamă: dar halatul, halatul cât costă? Numai un orb nu observă că majoritatea categoriei de comercianţi menţionată eliberează de multă vreme bonuri fiscale. Nu cred că din loialitate faţă de bugetul de stat ci, mai degrabă, aceste bonuri sunt eliberate pentru că, la câţiva bani evaziune fiscală nu se face să te pui cu organul. Unde mai pui banii daţi pe casele de marcat care, musai trebuie cumpărate de la un dealer autorizat! Autorizat de şmecherul de prin ministerul cu pricina. Dar, politrucii putrezi de evaziune fiscală trebuie să arate că luptă cu fenomenul. Dau exemple de mici întreprinzători şi punctează la lupta anticorupţie. Nu se face, cum s-ar spune, să lupţi cu evaziunea dintr-o celulă de puşcărie, fără sutien, şireturi, curele şi foehn. Ea, evaziunea trebuie stârpită din pantalonii chioşcarului care asigură un amărât de salariu minim pe economie unor doi, trei angajaţi. Să le intre dracului minţile în cap pulimocilor că escrocheriile se fac la nivel de ministere, parlament, guvern. Cum adică, n-ai trecut două cornuri pe fişa de recepţie a mărfii? Vrei să tragi statul în piept?
Nu fac o apologie a dreptului la fărădelege a micului întreprinzător. Dar, se ştie că peştele de la cap se împute. Şi, conform unei logici nu tocmai corecte şi nicidecum legale, oamenii de rând sunt îndreptăţiţi să creadă că, dacă ditamai ministrul face evaziune de milioane de euro, ce e rău în evaziunea lui de câţiva lei? Să ne fie clar. Fie furi un leu, fie furi un milion de euro, fapta tot furt se cheamă. Numai că, plecând de la vorba cu oul şi cu boul, trecând prin Valjean al lui Hugo, unul evazionează pentru subzistenţa sa şi a angajaţilor, altul evazionează pentru un set de poşete Gucci. Închei cu vorbele unui amic de-al meu, mic întreprinzător: „Dan, visez la ziua în care voi putea afişa evidenţele contabile la intrarea în magazin”! Din păcate, în condiţiile actuale acest demers ar fi echivalent cu falimentul. Peştii cei mari, conform ultimelor dezvăluiri în urma acţiunilor DNA, ca urmare a cotizaţiilor către diverşi politruci ministeriabiali au fost intangibili şi i-au băgat în faliment sau i-au forţat la supravieţuire ilegală pe comercianţii de cartier.
Rezultă de aici, cred eu, o necesară reformă reală a sistemului fiscal, bazată pe realităţi ale capacităţilor economice ale fiecărui întreprinzător angajat în activităţi de gen şi nu doar o spoială numită reformă fiscală ce îndeamnă la ghilotinarea vânzătorului de citro, ce nu-şi permite câte un bon fiscal pe fiecare lămâie ce o stoarce în paharul de licoare.
